Restructurarea ANAF si realitatea de la fata locului

Zapand aseara pe tv, am ajuns pe Realitatea (cred), unde un domn de pe la ministerul de finante caruia nu i-am retinut numele (coleg cu intelectuala aia de ministra care-o studiat la Harvard) spunea ca a eficientizat ANAF cu restructurari majore la toate departamentele. Ca acum e mai bine. Ca au plecat functionarii care plimbau hartii. Ca totul este structurat conform nevoilor. Si alte asemenea.

Iarasi m-am umplut de nervi, pentru ca nu mai departe de acum doua zile eficienta ANAF si-a aratat coltii direct in buzunarul meu. Dar sa o luam cu inceputul.

Cu doi ani in urma, am inregistrat la ANAF un contract pentru “inchiriere spatii web”. Impozitul era la fel ca pentru orice alt tip de inchiriere. Mi s-a calculat procentul, mi s-a spus suma pe care o aveam de platit lunar in urmatoarele 6 luni si asta a fost. Am platit lunar suma solicitata. Pana in ultima luna de contract, cand banii de la agentie au intarziat putin, eu eram pe coclauri cand, pana la urma, au venit in cont, iar dupa ce am ajuns la Timisoara am uitat. Da, stiu, imprastiata.

Anul trecut prin noiembrie, primesc instiintare (si totodata poprire) de la ANAF pe umilul meu cont in lei. Cum ca am niste restante de plata la impozit. “Futu-i, impozitul!”, zise printesa ramasa fara acces la card pe autostrada Constanta – Bucuresti, la km 100 si ceva, intr-un OMV. Vinerea. Seara. Cu plecare din Bucuresti dimineata devreme, la ora 7 si ceva. Daca nu era Hoinaru, mergeam pe jos pana la aeroport. Ma rog. Luni dimineata am deblocat contul (care, se pare, chiar daca are bani mai multi decat suma retinuta, tot blocat complet e) si m-am dus intins la ANAF sa vad ce mama soarelui mai am de platit. Mai aveam inca vreo 200 si ceva de lei, pe langa aia 200 si ceva pentru care mi se pusese poprire.

Domnul de la camera 113 (popriri persoane fizice) mi-a jurat ca aia sunt banii pe care-i mai am de platit. “Si gata, nu mai am datorii la ANAF?” “Gata, domnisoara, totul e perfect.” Imi face foaie de varsamant, ma duc la casierie, mai stau acolo juma’ de zi la coada si plec cu pletele in vant, mai usoara de niste lei, dar fericita ca nu mai am nimic de platit la stat.

Cat de tare aveam sa ma insel urma sa aflu pe buzunarul propriu, aproape un an mai tarziu.

Saptamana trecuta marti merg din nou la finante. Imi trebuia o adeverinta de venit pe anul trecut si inca una care sa ateste ca n-am datorii. O formalitate, din punctul meu de vedere. Ajung la M16 (dupa ce am stat la coada in alta parte) – asta-i mezaninul – scriu cererea, o dau si astept. “Pai dumneavoastra aveti de plata.” “Cum adica am de plata?”, zic, gandindu-ma in acelasi timp unde dracu’ am pus chitanta de anul trecut, in care se atesta ca platisem tot ce-mi jurase domnu’ “functionar popriri persoane fizice” ca mai aveam de plata. “Da, mai aveti de plata inca 1065 de lei.”

Ce se intamplase? Eu platisem, ce-i drept, in noiembrie 2013 o suma, insa suma aia reprezenta doar penalitatile, nu si impozitul propriu zis. Atat de bine functiona sistemul computerizat incat la popriri persoane fizice (probabil si juridice) indica doar restantele, nu si suma de la care veneau acele restante (am aflat asta ulterior, de la un domn suficient de amabil sa-mi explice ce naiba se intamplase; a fost o eroare de sistem care a fost remediata dupa cateva luni de functionare asa si asa). Asa ca, de la 170 de lei restanta la impozit, un an mai tarziu am ajuns sa platesc 1070 de lei (de marti pana joi, suma mai crescuse cu 5 lei).

Si stati ca nu e tot.

Marti am aflat de suma completa, joi am fost sa platesc; mi s-a spus ca n-am incotro, ca pot sa dau statul in judecata, dar o sa dureze si penalitatile tot eu le platesc. Asa ca am ales sa platesc, ca si cand ar fi fost alegerea mea. Luni m-am dus din nou la ANAF, tot la M16, pentru nenorocita de adeverinta. Moment in care, dupa listarea debitelor, aflu ca AM PLATIT MAI MULT! De la etajul 1 la mezanin se pare ca suma creste si scade direct proportional cu nivelul etajului. La 113 aveam de platit 1070 de lei, la M16 as fi platit doar 1000.

Uite asa, restructurarea pacii cu care se lauda tampitii astia pe la tv e, in fapt, o mare bulibasala. Nici functionarii nu mai inteleg nimic din ea, d-apoi noi, astia contribuabilii pusi sa plateasca pentru incompetenta organelor fiscale.

Morala? Mergeti pana la finante si luati-va o adeverinta de aia. Costa 2 lei timbrul fiscal si va scuteste de experiente neplacute. Ca de platit oricum platiti.

Tweet