ROVINHUD – salon de vinuri pentru o țară mai bună

În România avem parte de destule povești de succes, chiar dacă tendința generală e de a vedea numai lucrurile mai puțin bune care se întâmplă. Iar când povestea de succes e creată de oameni cărora întreaga viață le-a fost potrivnică, orice altă răutate din lume își pierde sensul. Pentru că munca susținută și dorința de a schimba ceva, cu adevărat, aduce rezultate dintre cele mai frumoase.

Salonuri de vinuri ROVINHUD (desfășurat între 11 și 13 noiembrie 2016) a devenit unul dintre cele mai bune salonuri de vinuri din Europa. N-o spun eu, ci foarte mulți dintre invitații străini, oenologi renumiți, care ajung la Timișoara în fiecare lună noiembrie, de trei ani încoace. Ceea ce îi uimește, cu adevărat, este că echipa din spatele organizării e formată 70% din oameni cu dizabilități. Extrem de activi și de hotărâți să lupte pentru mai binele lor, acești oameni și-au luat propriile destine în mâini și nu mai vor să depindă de nimeni; nici financiar, nici social. Vor legi care să-i protejeze, nu mai vor milă din partea semenilor și vor să muncească pentru confortul (dacă se poate numi așa) propriu. Au o asociație, „Ceva de spus”, prin care se autoreprezintă în fața celor care au puterea să schimbe legea.

Despre Salonul de vinuri ROVINHUD și despre alte câteva lucruri, am vorbit cu Zoltán Szövérdfi-Szép , omul care, din dragoste de oameni și din dragoste pentru vin, le e alături acestor autoreprezentanți de foarte mulți ani, fiind ochii, mâinile și picioarele lor atunci când ei au nevoie. Un mic erou printre alți mici eroi – oamenii de la „Ceva de spus”.

Oltea: Am citit recent că salonul ROVINHUD ar trebui să fie numit „cel mai important salon de vinuri din Europa”. Ce faceți voi special față de alții?

Zoli: Este onorant pentru noi ca unul dintre invitații acestei ediții să aibă o asemenea opinie, însă scopul nostru nu este să fim ”cel mai”. Ceea ce ne dorim noi este să promovăm responsabilitatea socială și cultura vinului de calitate, să creăm un spațiu în care experți internaționali pot da feedback producătorilor români, ne pot împărtăși din experiența lor vastă și putem degusta vinuri de calitate.

Evenimentul acesta este special datorită a trei factori: este organizat complet de voluntari, chiar și experții internaționali își susțint prezentările pro-bono, tot ”profitul” obținut este folosit de către tinerii cu dizabilități, membri ai Asociației ”Ceva de Spus” pentru activitățile lor de a crea o societate accesibilă persoanelor cu dizabilități și nu în ultimul rând, chiar ele, persoanele cu dizabilități sunt implicate în organizarea și desfășurarea evenimentului. Pentru noi cel mai important lucru este ca vizitatorii și expozanții, persoanele fără dizabilități să descopere abilitățile persoanelor cu dizabilități.

O: Ați avut cei mai puternici producători de vinuri din România (pe lângă cei de peste graniță). Care e cea mai arzătoare dorință pentru ediția viitoare (din punct de vedere al producătorilor de vin prezenți la evenimentul vostru)?

Z: Cred că punctul cel mai slab al evenimentului este lipsa prezenței lucrătorilor în domeniul HORECA: restauratori, manageri, ospătari, sommelieri, bucătari, bramani etc. Chiar dacă ziua de vineri am dedicat-o exclusiv acestui sector, anul acesta am vândut doar 50 de bilete vineri. Asta în condițiile în care un bilet de intrare vineri este de 30 de lei și include un pahar de degustare Schott&Zwiesel a cărei valoare pe piața românească e cât costul biletului.

Din păcate majoritatea restaurantelor nu listează vinurile în funcție de preparatele lor sau în funcție de calitatea vinurilor ci în funcție de ce mai primesc gratis de la producătorii de vin: pahare, șorțuri, cămăși, frigidere de vin, tirbușoane, acțiuni de genul la x dopuri sau capișoane primesc o sticlă gratis, chestii care nu ajută deloc sectorul, creează concurență neloială și cramele mari, potente financiar dar cu o calitate mai redusă se vor regăsi prin majoritatea restaurantelor. Din cauza asta managerii nici nu sunt interesați de cramele de calitate (prezente la Salonul ROVINHUD) ci de cramele care oferă cât mai multe gratuități. Și problema și mai mare este că nu știm ce să facem să aducem lucrătorii din domeniu la eveniment, chiar dacă este o șansă foarte bună pentru ei să învețe, să discute cu enologii, să afle povești care nu sunt scrise pe etichete.

Așa că încă nu știm cum vom aborda ziua de vineri la anul, trebuie să ne mai consultăm și cu producătorii de vin, să găsim o variantă care să ajute ambele sectoare și experiența gastronomică în general.

O: Cum a fost prezența la salon față de previziunile voastre?

Z: Suntem mulțumiți doar cu ziua de sâmbătă. Două din cele patru masterclassuri au fost sold-out, iar la celelalte două iarăși prezența a fost foarte mare. În sala de degustare, mai ales dupămasa, a fost plin de oameni, dar nu atât de aglomerat încât să nu poți ajunge la mesele expozanților, ceea ce este perfect.

Ziua HORECA a fost foarte slabă, iar duminică a fost acceptabil, fiind mai puțini decât sâmbătă însă suntem mulțumiți cu prezența la masterclassuri. În 2014 am introdus pentru prima dată în România noțiunea de ”masterclass”, ceea ce înseamnă de fapt că un expert prezintă o anumită temă, atât din punct de vedere teoretic cât și practic degustând între 7 și 15 vinuri. La început era o temere că aceste masterclass-uri se adresează doar profesioniștilor, dar la a treia ediție participanții deja știu că este o oportunitate bună de învățare pentru oricine. Cred că cel mai mare beneficiu al acestei ediții este că deja vizitatorii știu că aceste masterclassuri se adresează tuturor și participă la ele.

O: Asociația „Ceva de spus” este formată din autoreprezentanți cu diverse dizabilități. Despre unii dintre ei se spune că nu au cum să muncească. Totuși, fiecare are ceva de făcut în cadrul salonului de vinuri, iar munca lor este vitală pentru reușita evenimentului. Ce le transmiți unor potențiali angajatori despre puterea de muncă a oamenilor cu dizabilități?

Z: Da, membrii Ceva de Spus au fost implicați în toate momentele evenimentului. Munca cea mai grea o ducea echipa ”invizibilă” din bucătărie care spăla și ștergea mii de pahare în cele 3 zile. La masterclassuri foloseam 2 x 540 de pahare, care trebuiau spălate și pregătite pentru tura următoare, la care se adaugă paharele de la expozanți. O muncă foarte grea. Din păcate, am avut probleme cu una dintre mașinile de spălat, așa că fetele și-au mobilizat și mamele și surorile să facă față situației. Eu am aflat despre asta doar la sfârșit. Știau foarte bine ce responsabilitate mare au și au găsit soluții pentru a rezolva problema. Și au făcut-o cu brio. Eu cred că este important ca fiecare persoană să facă ceea ce poate și la ce se pricepe. Invitații din străinătate erau surprinși cât de mulți autoreprezentanți vorbesc engleză, am avut un expozant din Ungaria foarte bucuros, că Tibi, membru Ceva de Spus și responsabil cu gheața în sala expo vorbește maghiară și i-a fost de mare ajutor.
Secretul este ca să găsim sarcina potrivită abilității fiecărui autoreprezentant. Din păcate majoritatea angajatorilor sunt interesați doar de profit și cât mai mică investiție în oameni.

Cu puțină răbdare și atenție ar putea beneficia de o forță de lucru loială și recunoscătoare.

O: Ați început ROVINHUD ca să strângeți bani pentru microbuzul destinat persoanelor cu dizabilități din „Ceva de spus”. Microbuzul l-ați luat de ceva vreme, ce urmează pentru voi?

Z: Microbuzul este o unealtă foarte importantă pentru noi în a ne desfășura munca. Din păcate transportul în comun în Timișoara și România în general este inaccesibilă persoanelor cu dizabilități, și nu mă refer doar la persoanele în scaun rulant dar și la persoanele nevăzătoare de exemplu, care nu știu ce tramvai vine în stație, sau, dacă se urcă, ce stație urmează. Microbuzul ne este necesar să ne putem deplasa și face munca pentru a schimba lucrurile în bine.

Suma adunată anul acesta o vom folosi pentru activitățile noastre pentru educație incluzivă. Extrem de mulți copii cu dizabilități sunt discriminați și nu sunt primiți în școlile de masă, astfel fiindu-le încălcat dreptul la educație garantat de Statul Român prin ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Majoritatea autoreprezentanților au fost discriminați și ei când au fost copii, dar au găsit câte o școală care i-a acceptat, chiar dacă pentru asta a trebuit să străbată tot orașul. Acest lucru trebuie schimbat și vom lucra la problemă. Sperăm să meargă cu frumosul și cu discuțiile amiabile, dar unde nu va funcționa vom lua și măsurile legale necesare: reclamații la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și acțiuni în judecată. Toți copiii au dreptul să evolueze, să învețe, iar școlile speciale nu sunt potrivite pentru asta fiind segregative, cu o calitate foarte slabă.

O: Schimbați lumea noastră cu munca voastră? Începe România să fie oarecum prietenoasă și cu oamenii cu dizabilități?

Z: ”cevadespușii” fac o treabă foarte bună și se văd schimbări atât la nivel local cât și european. Primul succes a fost acum câțiva ani, când datorită lor primăria a șters toate instrucțiunile de genul ”interzisă utilizarea echipamentelor de joacă de către copiii cu dizabilități” din parcul copiilor și celelalte 166 de locuri de joacă din oraș. Apar tramvaiele accesibile, semafoare accesibile nevăzătorilor (dar din nou trebuie să scriem primarului, deoarece sonorul este prea încet și nu se aude când e verde dacă este trafic) și multe promisiuni că se vor îmbunătăți și alte aspecte. Noi suntem cu ochii și urechile atât pe autoritățile locale cât și cele centrale.

La nivel european nu se mai finanțează renovarea instituțiilor rezdiențiale pentru persoanele cu dizabilități intelectuale unde condițiile de viață sunt inumane și nu din cauza ferestrelor sau mâncării, ci din cauza că acei oameni sunt privați de libertate și orice control asupra propriilor vieți. Datorită campaniilor făcute împreună cu partenerii din Croația și finanțatorilor noștri, în actualul exercițiu financiar european România va primi milioane de euro pentru crearea serviciilor în comunitate și peste 700 de persoane vor fi dezinsituționalizate și mutate în servicii de suport în comunitate. Problema este că mai rămân 16300 în instituții, dar drumul spre dezinstituționalizare sperăm că va avea un început bun.

Membrii Ceva de Spus lucrează din greu pentru a schimba ceva, dar pentru asta avem nevoie și de suportul comunității, implecarea ei. De exemplu, cel mai banal lucru dar foarte important: când vedeți o mașină parcată pe locurile rezervate persoanelor cu dizabilități verificați dacă are semnul de ”handicap” și dacă nu îl are, sunați poliția locală.

Dar cel mai important lucru este să vă purtați natural cu persoanele cu dizabilități: nu vă fie milă de ele ci respectați-le abilitățile.

Foto: Cristian Tzecu pentru ROVINHUD 2016

Tweet