Sa iubim Romania – atunci cand trebuie
Ma stiti ca promovez Romania din toate puterile, de cate ori pot, prin orice mijloace pot. Plec in excursii, vorbesc despre ele, caut oameni cu povesti de spus, mno, cat se poate, aia fac. Meritul este total al echipei cu care am mers prima oara in Redescopera Romania, pana atunci nu ma gandisem o secunda ca as putea sa ma transform intr-un fel de ambasadoare (e foarte mult spus, dar n-am alt cuvant in cap) a tarii in care traiesc. Si pe care o iubesc, cu bubele ei, cu lipsurile ei, cu tot ce are mai rau, chiar daca ma supar uneori pe ea si pe oamenii care o conduc. En fin, nu despre asta e vorba.
De ieri a inceput sa circule pe Facebook o fotografie care arata celebrul turn Eiffel de France in mai multe ipostaze din timpul constructiei. Acolo, in poza originala, se mentioneaza ca otelul din care e contruit turnul e facut la Resita, nicidecum ca inginerul Paulescu este constructorul faimosului turn. Ei bine, foarte multi oameni au preluat acea poza, comentariile lor fiind ceva de genul: “Turnul Eiffel, opera/constructia/etc unui roman.”
Total gresit. Domnul inginer Gheorghe Panculescu a fost vizitat (spune-se) de catre Gustave Eiffel, care auzise de tehnologia revolutionara gandita de inginerul roman pentru caile ferate ale Romaniei. Practic, constructorul (Eiffel) a venit sa-l cunoasca pe furnizorul de materiale (Panculescu) pentru a pune la punct o afacere. Designul turnului apartine unor arhitecti, Maurice Koechlin si Emile Nouguier, pe numele lor. Panculescu si Eiffel, amandoi niste vizionari, dar parteneri de afaceri, pana la urma si nimic mai mult.
I-am vazut pe unii ca se scandalizeaza ca numele romanului nu apare pe nicaieri, nici pe Wikipedia, nici in informarile oficiale despre constructia turnului, insa eu ma intreb de ce atata zarva. E ca si cum un producator de BCA super-ultra-rezistent se supara ca nu-l mentioneaza nimeni ca fiind temelia constructiei unui super hotel de 5 stele cu 98 de etaje.
FYI, o legenda urbana care circula in Timisoara e ca podul ala care trece peste Bega, de langa Piata Maria, e facut de acelasi constructor ca si Eiffel-ul. Adica de Gustave, cum ar veni. In realitate, singura legatura dintre pod si turn e acelasi otel smecher de Resita, prelucrat prin tehnologia domnului inginer Panculescu. Oricum, aceasta tehnologie a facut inconjurul lumii si foarte multe cladiri, poduri si alte constructii marete au bucati de otel care poarta semnatura de “made in Resita”.
Deci sa ne iubim si sa-i respectam pe cei care au facut lucruri marete, dar sa nu le atribuim, totusi, merite pe care nu le au, doar dintr-o mandrie nationala nejustificata.
Tweet
Gheorghe Panculescu nu a fost un furnizor de materiale si nu s-au intalnit sa puna la punct o afacere. Treaba e mai complicata si nu se poate rezuma prin astfel de exprimari.
Eiffel a folosit pana atunci mai mult fierul forjat, material ce are o greutate mare si elasticitate/ductilitate mica. Pentru structuri zvelte avea nevoie de un material mai performant. Astfel a ajuns la Resita (poate a vazut un tweet) unde exista un combinat mare si unde s-au facut niste inovatii. E oarecum neclar care sunt ele, iar eu nu cunosc otelurile vechi. In cazul in care inovatia inginerului roman a facut posibil conceptul turnului, da, ar trebui mentionat. Asta se intampla peste tot in lume. Constructiile speciale au nevoie de abordari speciale.
Parabola cu BCA-ul e stranie. Dar da, ar trebui si el mentionat. Care producator probabil a avut un om destept in interior care a schimbat ceva. De foarte multe ori aparitia unui material mai performant a facut posibila construirea unor structuri deosebite – de exemplu otelul S460 pentru viaductul Millau.
As vrea sa subliniez ca inginerii precum Panculescu, Priscu sau oricare altul nu sunt parteneri de afaceri. Never. Ever. Never ever.
P.S. Eu stiu pe cineva care a spus despre un produs fabricat in Franta ca e 100% (adica tăt tăt, pana la ultima picatura) romanesc.
Am fortat exemplul ca sa-i fac pe altii sa priceapa, economic, cum sta treaba. Io parca te-am rugat sa lasi superioritatile, ca toti ne dam destepti cand ne apara anonimatul. Asuma-ti spusele cu un nume si un chip si apoi vino, te rog, sa imi dai lectii despre ce ar trebui si ce nu ar trebui sa scriu.
Eu nu vad ce legatura are povestea asta cu economicul. Eu sunt anonim de cand m-ati facut voi asa – am mai spus asta. Nu e vorba de superioritate. Sunt unele domenii pe care oi oamenii minunati nu le cunoasteti si eu da. Atat. Asta nu inseamna ca unul e mai destept si altul mai prost.
Tu de fapt ce vrei sa arati prin atitudinea asta, exact? Ca am dreptate, dar ca n-am scris bine? Ca e bine, dar nu prea? Ca vrei tu sa modifici istoria? Cumva, n-am prea inteles, dar nu-i bai, asta e crucea ta, sa fii inteligent, dar sa nu te poti exprima. Sper ca nu esti inginer
Care atitudine? Tupeul de a corecta/completa/adauga?
Hai sa o luam metodic:
1. Nu erau parteneri de afaceri.
2. Nu sunt sigur ca Panculescu a gandit o tehnologie revolutionara. Evident nici tu, pentru ca ne indrumai spre o sursa.
3. Ti-am explicat de ce “l-a vizitat Eiffel pe Panculescu”.
4. Nici n-i idee cat de prost suna treaba cu BCA-ul.
5. Greseala blamata de tine ai comis-o chiar tu, acum ceva timp.
:)))) ma, sa stii ca esti uber simpatic, nici sa vreau ca nu m-as putea supara pe tine. (vezi ca punctul 5 n-are nicio logica)
Un mic comentariu – faza cu inginerul nu e funny deloc, chiar daca e un ‘banc’ vechi! Sorry!
Claudia, iti multumesc ca ai comentat la subiect
Apoi, intre mine si dl. DAM (caci asa se intituleaza pe net) e o relatie foarte lunga, timp in care domnia lui si-a permis sa-mi adreseze, pe blogul lui propriu si personal, niste cuvinte deloc magulitoare. Sunt o doamna ca inca ii aprob comentariile.
La subiect nu aveam ce comenta
iar in micul ‘razboi’ nu am bag!
Ce-as face cu ideea din titlu ? As aplica-o.
PS.Dr.Paulescu ? (insulina).
Si probabil ca ing. Panculescu ar fi fost multumit ca scria doar Resita.
PPS. Resita ? Made in CEE, Romania.
E important sa ne cunoastem valorile romanesti, exemplul pe care l-ai dat cu turnul Eiffel este elocvent pentru faptul ca noi romanii nu ar trebui sa ne cerem apartenenta la o constructie franceza la care nu am avut o contributie directa.