Sa muncim, deci

Am un nesfarsit respect pentru oamenii care muncesc. Aproape ca imi vine sa intru in pamant de rusine cand ma mai plang cateodata de oboseala si vad oameni de varsta a treia care inca vor sa munceasca, pentru ca o viata intreaga au facut asta si nu stiu sa traiasca altfel.

Cunosc un nenea care acum, la pensie, munceste in fiecare seara, portar la o fabrica. Nu are nimic de pazit, poarta e incuiata, cred ca firma are si contract de interventie rapida, ideea e ca el vine, are grija de chestii, da manacare cainilor si asa mai departe. Face ceva, nu sta. Inainte de pensie a fost inginer, a avut nush cati subalterni si are un bun simt iesit din comun, un om care include in conversatia lui, pe langa obisnuitul salut, formulari de genul: “cum v-a fost ziua?”; “sa aveti o zi minunata!”; “spor la treaba!”. Cu alte cuvinte, simti respectul pentru oameni. Nu conteaza cine e si ce anume face omul cu care vorbeste, el doar saluta si zambeste. Sunt convinsa ca nu are un salariu fulminant, dar sunt la fel de convinsa ca e foarte apreciat de sefii lui.

La polul opus sunt tinerii absolventi de facultate, care isi cauta un loc de munca la targurile de job-uri. Ca asta am vazut io zilele trecute pe la televizor, adica o draguta de fata de maxim 22 de ani, care cerea 600 de euro salariu de baza. Cand reporterul a intrebat-o de ce crede ea ca i s-ar cuveni un asemenea salariu, fatuca a spus ceva de genul: “pai, am terminat o facultate, nu? Si studiile facute trebuie platite corespunzator!” Evident ca nu stia sa faca nimic, nu lucrase nici macar o ora in viata ei, nu stia engleza sau vreo alta limba straina, dar ea a terminat o facultate. Mi-o venit sa sparg televizorul.

Concluzia? Ne ducem dracului. Copiii nostri au pretentii nejustificate pentru ca noi (ma includ si pe mine in categoria asta, probabil ca o sa fiu si eu parinte la un moment dat) le suflam in fund o viata intreaga. Le spunem ca sunt cei mai destepti, ca li se cuvine totul, le dam masini scumpe si telefoane de milioane, cedam cand se dau cu curul de pamant ca vor sa manance trei kile de ciocolata, ii lasam sa ne mai futa si cate o palma daca nu le facem pe plac. Si apoi, tot noi ne plangem ca nu-i avem langa noi la batranete, sa ne dea un pahar cu apa…


11 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *