Si…cum ii treaba asta cu bloggerii care muncesc?
Prietenii mei offlineri nu inteleg in ruptul capului cum naiba traiesc eu din blogging si activitati conexe. Redau un dialog purtat zilele trecute cu una din prietenele mele.
Ea: Nu inteleg. Adica tu te plimbi, altii iti platesc plimbarile si mai si faci bani din asta?
Eu: Ceva de genul. Adica nu neaparat pentru ca scriu despre ei, ca si companie, ca si furnizari de servicii. De cele mai multe ori sunt platita pe campanie, pe ideile pe care le am pentru ca o companie sa fie mai bine reprezentata in online.
Ea: Pai si ideile astea? De unde vin? Sau cum ajungi la ele?
Eu: Nu stiu sa explic exact. Pur si simplu ma gandesc la ce mi-ar placea mie sa vad din partea unei companii si propun niste chestii care m-ar putea angrena si pe mine in campania lor.
Ea: A, si dupa aia?
Eu: Pai dupa aia tre sa si punem in practica ideile alea. De cele mai multe ori ajut la crearea de continut (adica la a pune in scris cat mai clar ceea ce vrea compania sa faca), se scrie proiectul, se face calculul de buget, se face campania, follow-up, de astea.
Ea: Inseamna ca nu-i chiar asa de simplu. Pare complicat rau. Mie mi se parea ca tu scrii niste chestii si gata, asta-i tot.
Eu: Nu-i chiar simplu. Chestiile alea despre care zici se numesc advertoriale si reprezinta maxim 10% din tot ce fac.
Amu, radem si glumim, dar blogging-ul din ziua de azi nu mai seamana cu ceea ce se intampla acum vreo 2-3 ani. Bloggerii de acum pleaca la plimbare, merg la evenimente, isi fac ei evenimenele lor, chestii care le plac si ii fac sa se simta bine. Bloggerii de acum se implica activ in campanii, merg la agentii sau companii si isi prezinta ideile cu convingere, in asa fel incat companiile sa investeasca serios in propunerile lor.
Cand m-am hotarat sa-mi las jobul traditional pentru online, am fost constienta ca trebuie sa investesc pentru mine si viitorul meu. Am fost la evenimente pe care le-am platit (total sau partial), am creat alte evenimente pe care tot eu le-am platit, mi-am pus timpul la dispozitie pentru oameni si am incercat sa fiu peste tot, sa cunosc cat mai multi oameni din industria asta. La un moment dat, m-am pus chiar la dispozitia unor organizatori de evenimente, sa fiu soferul uneia dintre conferintele lor, pentru ca in felul asta urma sa ii conduc de la/spre aeroport si prin oras pe speakeri si puteam sa stabilesc o legatura cu ei, informala.
Bobby spunea la un moment dat ca pentru a reusi in online trebuie sa nu iti fie teama de ridicol, iar asta a fost una dintre cele mai mari provocari ale mele, cine ma cunoaste stie ca am un orgoliu imens, de director, deh 
O alta provocare a fost auto-educarea in a stabili un program atunci cand nu mai aveam niciun program, cand nu mai era necesar sa ma trezesc dimineata pentru a merge la birou si cred ca asta a fost cel mai greu lucru dintre toate: sa ma trezesc dimineata la maxim ora 9 si sa muncesc in bucataria proprie. Am reusit in mare masura, desi sunt zile in care nu ma pot trezi inainte de 10.30, dar asta inseamna ca stau treaza pana la 3-4 dimineata, cumva trebuie sa se compenseze somnul in plus.
Acum ceva timp a fost prezentat la Antena 3 (cred), un filmulet cu si despre pro-bloggerii din Romania, in care erau prezenti toti cei care deja au afaceri serioase in online. Frumos materialul, n-am ce zice, dar momentul de soc a venit atunci cand vocea din off spunea: “se trezesc la amiaza si fac cateva mii de euro pe luna din blogging.” Sa mi-l aratati mie pe ala care face bani (seriosi) din online si se trezeste la 12, ca-l mananc, jur.
Muncim mult, insa spre deosebire de oamenii care merg zilnic la birou, noi n-avem motive sa ne plangem. Suntem aici pentru ca am ales, suntem aici pentru ca am vrut foarte tare, suntem aici pentru ca am investit bani si timp deopotriva. Si mai suntem aici pentru ca am avut langa noi oameni care ne-au sprijinit (adica jumatatile noastre) si care au inteles ca a ne petrece timpul in fata calculatorului nu inseamna ca ni-l pierdem, ci inseamna ca vrem sa construim ceva. Suntem aci pentru ca am tras cativa ani sa fim aici si greul abia de acum incepe.
Iar celor care spun ca suntem niste paraziti care se plimba inutil pe interneti le fac o singura sugestie: hai sa facem schimb de joburi o saptamana si apoi sa tragem concluziile.
Tweet
Foarte bine punctat totul in acest articol, iar treaba cu schimbul de joburi pentru o saptamana cred ca ar presupune iarasi foarte multa munca din partea ta pentru ca cel cu care schimbi jobul trebuie instruit mai intai, nu :)?
Eu nu traiesc nicidecum din blogging in acest moment, dar si asa (doar ca pasiune) recunosc ca este o activitate extrem de solicitanta daca vrei cu adevart sa transmiti ceva realizand in acelasi timp si continut de calitate pentru ca a fi original de cele mai multe ori nu e suficient.
Nu, fara instruire, ca ei sunt cei care cred ca e foarte simplu, atat de simplu incat si un copil poate face asta :))
E solicitant, e drept, dar daca intri intr-o rutina, nu mai e atat de greu, mai ales ca faci ceva ce iti place foarte tare.
aia de la antena 3 cred ca toti is bloggeri ca mircea badea
Au parut foarte seriosi in prezentarea materialului.
De ce nu ar spune lumea ca bloggerii nu fac nimic? Fiecare isi face o parere dupa CEEA CE CITESTE. Daca nu scrie niciunde exact ce face o persoana care-si spune blogger, cum pot eu sa-mi fac o idee despre volumul de munca, obligatii, stres, seriozitate, profesionalism etc.? Eu as spune ca e un semn si ca oamenii care nu vor sa lase impresia ca n-ar face nimic ar trebuie sa ia atitudine. Nu sa dea explicatii tuturor, ci sa ia atitudine. Oricare ar fi ea.
Daca esti implicat in afaceri, esti proiectant, “antreprenor” sau orice altceva de genul si ai blogul doar pentru a mentine o imagine deja vanduta, nu mai esti blogger. Blogger e Zoso. Pe blogul lui intri sa citesti despre un nou aparat foto, sa vezi cine-l injura, mai exact intri sa citesti articolele unui om care iti vorbeste despre ceva. El nu are tot timpul “proiecte”, nu e consultant sau spicăr la n conferinte pe luna si nu scrie 15 articole pe luna, articole care au fiecare cate 5 randuri ce contin doar link-uri. In plus, in momentul in care ai scris ca nu iti permiti sa-ti expui toate gandurile sau emotiile pe blogul personal din cauza ca preferi sa nu fie citite de colaboratori, nu mai esti blogger. Esti o persoana cu una sau mai multe ocupatii care intretine pe langa si un blog.
Personal, programul strict de 8 ore mi se pare un avantaj. La ora 18 sau mai tarziu nu am e-mailuri, nu primesc telefoane, nu arde nimic. Exista concedii, exista zile libere iar eu sunt un fan al rutinei.
Cred ca orice meserie e grea si complicata si cere sacrificii, indiferent ca vorbim de bloggeri, corporatisti sau freelanceri. Odata ce ti-ai propus sa mergi pe un drum, e clar ca trebuie sa dai totul ca acel drum sa se continue la nesfarsit. Nu vad meseria de corportaist mai grea sau mai plictisitoare ca oricare alta, de fapt nu vad nici o meserie in acest fel, conteaza cat de mult iti place tie ce faci si cat esti dispus sa investesti. Satisfactiile le obti in functie de sufletul pe care il depui in orice activitate
Felicitari, bravo pentru alegerea facuta.
Zoso e speaker la foarte multe evenimente. Si participa activ la multe campanii. Deh, e greu cu documentarea asta
Bineinteles ca orice munca e dificila. Am vrut doar sa subliniez ca munca in online nu e atat de usoara pe cum o cred unii.
Da, ai dreptate. Urmeaza prinBrasovullui. Era vorba strict de blog. Ma indoiesc sa fie un evanghlist care-si fereste gandurile de ochii blogului. E clar ca nu intelegi diferenta dintre un om care s-a folosit de blog pentru a intra in anumite cercuri si un blogger, ale carui pareri nu sunt constranse atat de des de ochii…colaboratorilor. Iti mai spun o data: bloggerul nu face “proiecte”. Si nu, nici nu le “organizeaza”.
N-as deschide subiectul documentarii. Chiar nu.
De cand “corporatist” e o meserie?
Bine, fa tu ce faci acolo si lasa-ne pe noi sa ne facem treaba cum stim mai bine
cand s’o inventa cainele cu colac in coada sa ma anuntai si pe mine!
normal ca daca vrei sa faci bani (nu are importanta domeniu) trebuie sa muncesti …. si da, socant, si bloggeru’ … numa ca vorba bunicii (D’zeu s’o odihneasca) unii cu sapa, altii cu lopata ….
Eu nu traiesc din blogging, probabil as putea supravietui din asta, dar ar fi ca mici veniturile si m-am naravit la bani mai multi. Nu este o ocupatie usoara, chiar daca scrii un articol pe zi ca mine. Pana si ala cere timp si energie. Nu mai vorbesc de mers la evenimente, investitii etc, probabil voi lua si eu berbecul de coada, cand revin in tara, ca ma simt cam izolata aici 😀
Avantajele sunt clare, dar, pe langa banii frumosi si notorietate, ce nu se vede este munca depusa. Teoretic e usor sa scrii niste chestii, practic e mai pe nasoale, cand o faci zilnic si trebuie sa o faci competitiv. Cam la fel e teoretic usor sa freci ceva in photoshop si sa ‘parcelezi’ un design, ce va deveni o tema wordpress de pilda. Si se plateste bine. Dar si asta vine dupa ani de experienta si dupa un program de munca deloc relaxat.
Cu tot trezitul asta la 9 (ca si io am programul asta de lauze) si lucratul din bucatarie, camera sau unde da al de sus, tot bag macar 12 ore pe zi (daca nu chiar 14), timp petrecut pentru clienti, pentru siturile din retea etc. Si de multe ori, daca nu e vreme de iesit in weekend, mai numar si atunci vreo 28 de ore de munca, sa nu ma plictisesc.
Pana la urma conteaza ca fiecare sa-si gaseasca drumul si sa ajunga sa faca exact ce ii place. Atunci esti cu adevarat fericit, chiar daca lucrezi de capiezi
Tre sa-mi pun like la comentarii.
pana la urma e mai solicitant jobul vostru decat al celorlalti, unde mai pui ca nu aveti o suma fixa lunara cum e salarul pe care sa va bazai si aveti trolls si haters, macar asa noi avem sefi rai(in teorie ca eu nu am dat inca peste ei, eu am simpatici), dar care macar au scuze ca sunt “rai” sunt sefi
Aici ai punctat bine: nu avem un salariu fix si tre sa tragem sa ne facem banii necesari unui trai decent. Si daca mai numeri si injuraturile…nu, nu e chiar usor
mi-a placut tare mult ce ai scris
puuuuppp ssiiisss :*
Foarte bine punctat in articol pentru cei care-si inchipuie ca oricine are blog e si blogger.
Bloggingul inseamna in primul rand pasiune si placerea de a comunica. Dar in spatele pasiunii si placerii stau multe chestiuni obligatorii: gramatica, inspiratie, documentatie, transpiratie si multa perseverenta. Cel putin asa vad eu treaba.
Spor!
comment rating
try it 😉
bre, mi-ai lipsit. si tu si blogul tau. te pup
Pup vaca. M-ai facut sa rosesc
Heitărul, zoso ăla nu se bate cu pumnul in piept că face şi drege. doar face.
Ai dreptate! Eu, inclin sa recunosc ca de aceea nu m-am infipt inca mai tare in blogging, caci nu e usor. E o responsabilitate pe care o duci mai bine daca iti place ceea ce faci. Eu inca nu sunt asa de hotarat daca-mi place blogging-ul incat sa trec la un asemenea nivel, fapt pentru care am lasat-o intentionat mai moale in ultima vreme (ultimul an). Un pic de pasiune a mai ramas, insa la un nivel de intretinere a blogului. E drept ca inclin spre fotografie mai mult (si pt chestia asta am un alt blog) …:)
Te-a atacat cineva acu, recent, de ripostezi atat de dur, explicit si direct? ^_^
Ce ti-a zis?
Foarte bine punctat. Desi multi inca nu inteleg fenomenul, raman uimiti de rezultate.
@Dojo: asta e varianta ideala, sa faci bani din ceva ce iti place.