Strugurii-s acri pentru toata lumea
Poate ca online-ul ne-a adus mai aproape, dar ne-a si tampit iremediabil. Asa de avizi suntem de picanterii si chestii care li se intampla altora incat nu ne mai vedem de treaba noastra, grabindu-ne sa laudam/criticam/infieram/dam cu parerea despre orice misca.
Partea buna e ca avem acces la informatie. Partea proasta e ca nu stim sa o filtram. Partea buna e ca aflam chestii interesante din vietile oamenilor de care ne-am indepartat fizic (in sensul ca unul e aici, altul la o distanta de cateva mii de kilometri), partea proasta e ca ei ar trebui sa posteze lucruri cu care suntem de acord. Doamne feri sa fie altfel.
Zilele trecute postasem pe Facebook ceva despre Vodafone; ceva de bine, ca mi-au facut abonamentul mai mic, mi-am luat si telefon cu reducere mare, ma rog, era un status de client multumit. Imediat am avut niste mesaje private (ca unii nu se incurca in public) in care eram admonestata (ce cuvant!); cum adica zic de Vodafone? m-au platit sa zic de ei? pai eu nu stiu cat de rau se poarta cu clientii? Nu, nu stiu, cu mine s-au purtat intotdeauna bine; ma indoiesc ca stie cineva de la call center ca am o agentie de PR si un blog. Oricum, nu inteleg de unde isi aroga altii dreptul de a ma intreba care-s motivele postarilor pe un cont personal atunci cand exista intotdeauna optiunea de unfriend.
E foarte interesant cum sare toata lumea sa-mi explice ca incerc sa prostesc pe cineva daca spun ca mananc de la McDonald’s (eventual si cu o poza cu un hamburger muscat de mine). Da’ nu stiu ca nu-i sanatos? Nu, nu stiu. Stiu ca nici laptele nu-i sanatos daca il bei in exces; nimic nu e sanatos daca e prea mult, asa ca mai usor cu toporul, sa nu va taiati singuri in el. Ce-o fi cu atata paranoia?
Relaxati-va, oameni buni. Nimeni nu plateste pentru un status pe Facebook, nu va mai crizati aiurea cand vedeti numele unui produs intr-o poza sau intr-un status. Cat despre articolele platite, la mine (si la altii) le puteti vedea ori marcate cu (P), ori puse intr-o categorie speciala (care aici se numeste “publicitare”). Nu intentionez sa duc pe cineva de nas; recomandarile mele sunt sincere si criteriul principal al acceptarii unei campanii e ca ma identific cu produsul sau cu valorile promovate. Publicitatea e publicitate si e marcata ca atare, dar nu va mai isterizati la orice chestie de pe retelele sociale sau de pe blog.
In rest, noi sa fim sanatosi, ca stugurii sunt acri prin rotatie.
Foto: Paranoia by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)
Tweet
Considera aceasta “admonestare” ca un compliment. Daca erai un neica nimeni nu sareau altii cu gura si nu te acuzau ca iei banii pentru un post pe Fb.
De exemplu, eu sunt dezamagita de ING, am patit-o cu ei, asta nu inseamna ca sar la gatul cuiva daca ii lauda.
Shorin, sunt un neica nimeni. Oamenii doar imi atribuie o viata mai glamour decat e, de fapt.
Lala, eu sunt incantata de ING. Dar inteleg ca nu au doar clienti multumiti. In schimb, sunt ingrozita de BRD, dar, asa cum spui si tu, nu sar la gatul nimanui daca se apuca sa-i laude.
Nebulici, vezi tu cum e treaba? [stiu ca stii si singura, dar poate nu te-ai prins ca te-ai facut mare
]
cand esti mare, privirile sunt aruncate asupra ta si oamenii iau in considerare parerile tale, fie ele si private.
cand esti mare, nu de putine ori conduita privata este modificata de cea de business.
iar tu, pt ca esti un om mare, admirat pentru rezultate, iubit pentru profesionalism si discretie, fireste ca si in mediul tau privat incepi sa iti porti brand-ul “office”.
este firesc sa fii banuita ca vrei sa faci endorsement moca (fie pt ca iti e client, fie pt ca ti-l doresti de client pe X), e firesc ca atunci cand critici ceva sa fii banuita ca fie lucrezi pt concurenta, fie ca iti este ciuda ca nu-i client la tine la pravalie.
mai mult decat atat, dupa cum prea bine stii si tu, sunt oameni care te percep doar ca blogger, care nu stiu despre capabilitatile tale de om de comunicare / marketing / PR. si de aici vine o hangara urata, pt ca din pacate bloggeri buni si adevarati sunteti putini, insa e plin netu’ de …….. oameni care isi doresc orice, si un pix, si pt asta sunt dispusi sa isi “vanda” un articol pe un blog, sau o postare pe facebook. (am o colectie interesanta de cereri de felul asta). pt cine nu stie detalii, poate sa te bage la “si altii” oricand si din pacate trebuie cumva sa traiesti cu asta, mai ales ca nu mereu toti interlocutorii tai, mai ales virtuali, stiu cu adevarat cine este nebuloasa
partea optimista: contezi tu, conteaza ideile si parerile tale si niciodata nu vei putea sa fii in asentimentul tuturor.
Nebuliciule, cainii latra, ursul merge.