Sunt plictisita

Nu, nu vorbesc acum despre planul profesional, la job n-am cum sa ma plictisesc. M-am plictisit insa de weekenduri in Fratelli si alte crashme de mare angajament, de stat si atarnat pe la cafele duminica dupa-amiaza, de socializat cu oameni noi, de intretinut relatiile cu cei vechi.

M-am plictisit de filmele de la HBO si de serialele de pe laptopul meu. Nu mai gasesc nici o placere in cititul de bloguri si nici macar muzica nu mai reuseste sa ma scoata din starea de sictir acut.

Sunt satula de stat pe drumuri, la semafoare, accidente sau alte noduri de trafic. Sunt plina pana la refuz de sentimentul de rahat pe care il am cand dorm prin hotelurile din toata tara. Am un sentiment de sila cand ma gandesc la sila receptionerilor, la neglijenta patronilor de hoteluri si restaurante sau la lehamitea pe care o arata oricine are de oferit niste servicii in tara asta.

Traiesc cu nerabdarea zilei de maine, cu toata plictiseala mea. Vreau sa mi se intample ceva care sa ma scoata din rutina infinita pe care o traiesc de o vreme incoace. Nici furia rosie nu s-a mai stricat (bine, sper sa n-o apuce chiar acum). Singurul lucru notabil din ultimele doua zile este spondiloza mea cervicala (tzuc-o mama), care ma face sa sufar pentru fiecare litera scrisa sau sunet scos. De miscari nu mai zic, banalul mers a devenit sport extrem.

Deci da. Ma plictisesc extrem.

Tweet