Sunt superficiala?
Da. Asta mi-am dat io seama, cotrabaind prin cotloanele ascunse ale mintii mele. Nu-mi mai place sa citesc chestii profunde, mi-e de ajuns ultimul numar din Cosmopolitan. Ca in nici un caz nu trebuie sa-mi pun neuronii la treaba cand citesc despre cum sa-l faci fericit in pat pe iubitul tau; sau despre cum sa obtii efectul de “ochi fumurii” cand te machezi; sau despre cum au mai comis-o vedetele pe care noi le admiram atat.
Am o colectie intreaga de Tabu si Cosmopolitan acasa, colectie care se intinde pe vreo 6-7 ani. Cand am cumparat primul Cosmopolitan, nu prea stiam la ce sa ma astept, nu ma atrageau revistele glossy, in afara de Catavencu nimic nu-mi stranea interesul. Am luat-o la rasfoit si, ca orice blonda veritabila, am descoperit ca imi placeau pozele de pe acolo. Pentru ca redactorii de la revista asta erau in lumea lor, drept urmare, publicau fotografii cu haine, parfumuri si alte accesorii care tineu de lumea asta a lor. Eu, o femeie care muncea pe un salariu nu neaparat prost, dar in nici un caz pe zeci de miloane, ma intrebam oare pentru cine-o fi facuta revista asta, ca pentru mine nu era. Desi ma consideram femeie cu premisa unei cariere de succes, femeie careia ii placea sexul (si ii place in continuare, asta nu s-a schimbat) si care dorea sa intre cumva in ungherele mintii barbatesti, cu alte cuvinte eram, oarecum, in targetul lor. Dar era mai mult decat evident ca aceasta revista nu mi se adresa mie, ci era facuta pentru niste femei care oricum n-ar fi avut timp sa o citeasca. Pentru ca femeile alea care ar fi putut sa tina cont de sugestiile de toale, incaltari si accesorii prezentate in minunata revista erau prea ocupate sa faca bani sau sa stea la dispozitia barbatilor care le dadeau banii respectivi. Si, totusi, am continuat sa cumpar revista, pentru ca, printre toate tampeniile prezentate acolo, mai aparea din cand in cand cate un articol care imi starnea interesul: o poveste de viata, o recenzie la un film, o propunere pentru vacanta, o prezentare a unui oras din lumea asta larga.
Cand a aparut Tabu, cu Maia Morgenstern pe coperta (nu stiu daca asta e chiar primul numar al revistei, eu pe ala l-am luat prima data), mi-am spus ca, in sfarsit, lumea revistelor glossy va fi revolutionata de aceasta publicatie care va pune accent pe mintea cititoarelor, mai mult decat pe aspectul lor exterior. Maia nu apare oriunde. Si asa a fost. Fix pentru primele 5 numere cumparate, cererea pietei a transformat-o intr-o alta revista lunara pentru femei. Desi Alice Nastase (redactorul-sef de la acea vreme) aparea pe la tot felul de emisiuni, incercand sa explice cum incearca ei sa schimbe perceptia despre revistele de felul asta, se pare ca acei oameni responsabili cu datul banului n-au fost de acord cu ceea ce spunea ea.
Si, totusi, am continuat sa cumpar Cosmopolitan si Tabu, in aceeasi masura. Prima pentru ca vroiam sa vad pana unde pot duce nesimtirea prezentarii unor tinute intotdeauna prea scumpe, iar a doua pentru ca speram de fiecare data ca voi citi ceva despre un subiect cu adevarat “tabu”. Si m-am trezit prinsa in articole de umplutura despre cum sa desenezi cu pensule pe spatele iubitului in timpul sexului (!?!?), despre cum sa-i descifrezi limbajul trupului sau sa stii cu adevarat ce gandeste cand spune anumite fraze. Articole fara continut, dar pline de cuvinte, care ma lasau mai nedumerita cand le terminam decat atunci cand le incepeam. Propuneri de tinute asa-zis office, mai scumpe decat salariul meu pe trei luni, retete fantasmagorice cu ingrediente pe care le puteai gasi cand mergeai la Roma si tot asa.
Am renuntat la a le cumpara luna de luna. Le mai iau din cand in cand, pentru acele momente in care as citi si eticheta de la sticluta cu acetona. Am incetat sa ma mai minunez de neverosimilitatea celor prezentate acolo si acum doar ma amuz, in superficialitatea mea de cumparatoare de revista glossy.. Si, ca o concluzie, ca sa raspund intrebarii Hotcity, revistele pentru femei nu prostesc decat atunci cand ne lasam prostite. Si, pentru ca suntem femei, le mai lasam sa ne pacaleasca, dar intotdeauna ne revenim rapid 
PS: daca v-a placut, puteti sa si votati 😉
Tweet
probabil te intrebi “de ce pun replys pe blogul tau” … 2 motive … 1 ca am timp liber si ma plictisesc (altfel nu as fi putut citi tot articolul asta) … 2 din cauza lu clawd (el mi-a dat linku)
raspunsul la intrebarea ta este nu
stiu ca nu te cunosc (deloc) … si ca nu te intereseaza ca scriu (motivu1) … dar o persoana superficiala nu ar cere niciodata, sub nici un mod, parerea cuiva legat de propria persoana
PS: poti sa imi schimbi “poza” (lipsa termen) care imi apare la post comment … nu dealta dar de 10 minute ma uit si nu imi dau seama daca este o meduza sau o veioza
Mai stu eu pe unul pe nume florin Piersic care nu apare oriunde :)). Apropo de revistele insirate mai sus, care e scopul lor ???
@Pzoid, nu ma intreb de ce comentezi pe blogul meu, doar ma bucur de comentariile tale. Intrebarea din titlu e strans legata de ideea ca femeile care citesc reviste glossy sunt superficiale. Si gresesti, ma intereseaza parerea fiecarui cititor.
Poza nu pot sa o schimb eu, dar poti sa o faci singur aici: http://en.gravatar.com/site/signup
@harlotha, se stie ca Florin Piersic e avid de publicitate de tot felul :)). Cat despre scopul revistelor, nu ma gandesc decat la unul: sa creeze iluzii desarte pentru mintile mai sarace.
Mda… neinteresante poate, dar revistele de femei sunt numa’ bune cand ai “citi si sticluta de la acetona” :-))
Cred ca am cumparat 5 reviste de femei de cand ma stiu. Ciudatzenia e ca de multe ori ma apuuuuuuuca un dor de o revista glossy cu tinute pe care n-o sa le port veci sau lucruri pe care n-o sa le fac veci. Dar de obicei, chiar daca ma duc INFOMETATA si-mi cumpar revista glossy…. invariabil ajung la concluzia ca a fost o pierdere de vreme de hartie si de bani
Adri, sa nu-ti para rau ca ai dat banii pe ele. Momentele alea in care am citi orice sunt importante si tre’ sa avem ceva de facut, fie si sa radem pe seama redactorilor care aleg subiectele pentru revistele astea:))
Imi pare tare rau dar Maia Morgenstern chiar apare Oriunde.De la spectacole cu tigani la suse de doi bani……de la Mamaia in Click….Imi pare rau, dar asta e purul adevar!
DAN, de ce sa-ti para rau? Daca ai fi citit cu atentie, ai fi vazut ca eu ma refeream la perioada de acum 6-7 ani, nu la zilele noastre. Si…ai o problema cu tiganii?
In primul rand, bine te-am gasit.
In al doilea rand, legat de revistele glossy. eu una imi cumpar in general cand au tot felul de mostre, rujuri. oje si alte lucruri pe care le consider esentiale. Chiar daca eu nu folosesc decat balsam de buze si lac de unghii. Nu se stie niciodata. Si mai sunt bune pentru diminetile de duminica, cand imi beau ceaiul in mijlocul patului, in vreo….3 ore…si rad. Plus ca recunosc: am gasit in Cosmopolitan, la un moment dat niste modele de rochii dementiale, pe care mi le-a facut mama mea cea talentata in ale croitoritului. Or fi bani aruncati aiurea, cum spun unii, dar nu cred ca ne prostesc sau ne fac superficiale, atata timp cat nu le luam prea in serios.
@Oana, bine ai venit. Am zis si eu ca revistele astea sunt o sursa faina de facut misto; si cine le ia in serios..isi merita soarta :))
ostai ca iti zis imediat si parerea mea despre post, numa sa termin cu rasul la cititu stilutei de acetona