Toti au tras de pe el si acum el trage sa moara

Si vorbesc despre Tamango, care e rupt de bolnav, dupa vreo cateva accidente vasculare la activ. Sta la pat, in casa in care are incalzire cu lemne, intr-o saracie lucie. In satul Valea Plopilor (unde dracu’ o fi Valea Plopilor?)

Pot sa bag mana in foc ca atunci cand era “pe val” avea o multime de prieteni. Ca erau multi cei care il sunau sa il intrebe de sanatate, desi atunci nu avea nevoie, iar acum omul abia are ce manca, nu mai zic de o vorba buna sau o incurajare. In afara de ziaristii care mai merg sa-si mai faca niste reportaje comandate de niste sefi, nu-i mai trece nimeni pragul.

De ce mi-am adus aminte de el? Am ascultat Guerilla si azi si ieri si vineri, iar jingle-urile lui Tamango sunt, in continuare, cele mai misto auzite vreodata la vreun radio. Si as vrea sa fac ceva pentru el, dar nu stiu ce, e unul din momentele alea in care ma simt neputincioasa si orice as vrea sa fac e ridicol si neinsemnat.

Dar mi se pare strigator la cer ca nici unul dintre oamenii aia care au castigat o gramada de bani dupa el sa nu fie in stare sa il duca la un spital decent, sa fie ingrijit cum se cuvine. Poate ca exagerez si poate ca sunt alti oameni de salvat in tara asta, nu zic nu. Dar chiar daca nu mai poate fi salvat, ar merita sa aiba macar putina liniste, sa-si duca batranetile mult mai usor.


9 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *