Tu ce făceai la 15 ani? Dar la 25?
Nu mă (mai) implic public în campanii de strângeri de fonduri. Am motivele mele şi nu vreau să intru în detalii.
Totuşi, sunt momente, ca şi ăsta, când simt că oamenii mai au nevoie de un pic de ajutor. Nu într-o chestiune de viaţă şi de moarte, ci într-una care ţine de calitatea vieţii, de impactul unora asupra altor (foarte multe) vieţi.
Dacă aţi trecut pe blogul de faţă în ultimii patru ani, aţi mai citit aici despre Ideo Ideis, festivalul de teatru tânăr de la Alexandria; despre minunea care se petrece, an după an, într-un orăşel arid, unde nimic nu se întâmpla niciodată. Zic “întâmpla” pentru că de nouă ani incoace în fiecare vară se împletesc destine şi se mută munţii prin teatru.
Educaţie alternativă. Pas cu pas schimbăm mentalităţi. Clădim pentru viitor. Doar unele dintre sentimentele şi lucrurile care se îmbină în mintea-mi atunci când mă gândesc la Ideo Ideis. Toate astea sunt acolo, în acel colţ arid de ţara pentru că doi copii, unul de 15 ani şi altul de 18, s-au gândit că merită şi oraşul lor un festival de teatru. Că şi copiii din Alexandria au nevoie să înveţe tesând poveşti pe câte o scenă.
Andreea Borţun e unul dintre acei doi copii. Copilul de 15 ani care, în loc să se gândească de la ce oră să mai chiulească şi cât de tare o să se distreze în vacanţă, a preferat să facă un festival de teatru.
Acum, Andreea se pregăteşte pentru un master de scriere creativă (ea este scenarist) la The New School in New York (unde a fost acceptată, că nu te poţi înscrie asa, pur şi simplu), dar taxele de scolarizare sunt imense.
Asa că are nevoie de ajutorul fiecăruia dintre noi. Un dolar, cinci dolari, zece dolari, orice sumă o ajută să meargă mai departe. Platforma de corwdfunding îi permite sa se folosească de acei bani chiar dacă nu atinge suma dorită şi orice leu-dolar în plus e un pas înainte spre visul ei. După câte visuri a împlinit prin Ideo Ideis, e timpul ca şi al ei să devină realitate. Detaliile sunt aici, pe pagina de crowdfunding.
Vă mulţumesc. Ea o să vă mulţumească prin muncă, atunci când o să ajungă unul dintre cei mai buni scenarişti pe care i-a avut vreodată România.
Tweet
