Vara deznadejdilor noastre
Stau de mai bine de jumatate de ora in fata unei foi goale, straduindu-ma sa scriu ceva inteligent. Sau macar interesant. Imi tot canta o melodie in fundal, imi simt pleoapele ca de plumb din cauza celei (deja) a treia nopti nedormite. In toate astea trei nopti am dormit, adunat, 8 ore. Ca o fi de la caldura, ca doar gandurile ma tin treaza, n-am idee. Pratic, nici nu ma intereseaza.
De vreo saptamana sunt foarte sensibila la tot felul de stiri. Saptamana trecuta, cand am citit ca Jurnalul National a pus pe aceeasi pagina si in aceeasi categorie detinutii politici si pe Adrian Nastase, am plans. Am plans pentru ca mi-am adus aminte de Memorialul de la Sighet, de felul in care am simtit toata istoria comunista pe umerii mei, ca si cand eu as fi putut sa fac ceva sa schimb asta, sa schimb soarta acelor oameni care au fost inchisi pentru ca au crezut in democratie.
Nu stiu cati romani au fost acolo, la Sighet, sa simta durerea care se scurge din peretii fostei inchisori comuniste. Nu stiu cati din cei care au fost au inteles cat rau au indurat oamenii aia, aruncati in beciuri pentru ca au avut nerusinarea sa se ridice impotriva sistemului. Dar va spun un lucru: chipurile oamenilor care au devenit o amintire pastrata pe niste pereti sunt cutremuratoare. Multi pereti, sute de chipuri, mii de ochi sfredelitori care iti patrund pana in suflet.
Alaturi de toti acesti oameni pe care Jurnalul i-a pus pe prima pagina, fosti prim ministri ai Romaniei, se lafaie cu groaznica nesimtire Adrian Nastase, un om care a furat din banii nostri cu mana infundata in desaga pan’ la umar. Si care, probabil, va fi gratiat odata cu demiterea presedintelui, o dorinta a romanilor care va fi exprimata la referendum-ul ce se va organiza peste putin timp. Eu nu va zic nimic, doar sa mergeti si sa votati orice credeti ca va fi bine pentru a ajunge la o oarecare normalitate in tara asta.
Si ca tot veni vorba de normalitatea pe care o tot cautam, dar care nu exista, se pare, azi dimineata am plans din nou, de data asta pentru Tamango, care si-a traiti ultimii ani lipit de pat, bolnav si groaznic de sarac. Moartea lui a venit firesc, dupa atatia ani de boala, dar familia nu are bani sa il inmormanteze, ceea ce mi se pare strigator la cer. Suntem o tara a rusinii pentru ca nu stim sa avem grija de oamenii care merita grija noastra, cu niste conducatori corupti pana la ultima celula din corp. Dar daca vreti sa ajutati familia lui Tamango, sa aiba bani de sicriu, cruce, un loc in cimitir si alte cele necesare, gasiti aici detalii.
Nu stiu cum am putea iesi din cercul asta vicios in care ne invartim de la Revolutie incoace. Nu stiu ce am putea sa facem fiecare dintre noi sa ne ridicam tara din mocirla si nici nu cred ca plecatul prin alte parti e o solutie. Pentru mine sigur nu e.
Dar azi sunt trista pentru toti oamenii care au murit facand ceva bun pentru ca Romania sa fie cunoscuta si altfel decat ca tara care creste hoti si lenesi.
Tweet
Adevar graiesti. Si eu sunt surprins cat de multi oameni, mai ales oameni maturi, ignora buna crestere, respectul si multe alte lucruri importante, ca si compasiunea. De ce? Pt. ca din ce imi dau seama, toate acestea ii fac sa para slabi. Nu asa trebuie sa ne comportam, nu suntem animale si nici singuratici, suntem parte a unei societati si trebuie sa ne comportam ca atare. Din pacate ce se intampla acum in politica este tot legat de orgolii si razbunare, iar marea problema e ca noi, poporul suntem cei ce vom suferi :(.
E treaba lor ce fac acolo, in parlament sau mai stiu unde. Nu-mi pasa, pe mine statul roman nu m-a ajutat niciodata cu nimic. Dar sa nu intineze memoria celor care au murit in inchisorile comuniste…
Ca sa nu mai fie astfel de anomalii intr-o tara normala.Ca sa fim o tara normala.Ca sa nu mai fim umiliti si ignorati,noi cei care duem greul,pentru ca batranii nostrii sa nu mai fie batjocoriti si sa-si sfarseasca zilele in singuratate si suferinta,pentru ca tinerii nostrii sa aiba o sansa la viata normala,pentru ca noi toti sa ne bucuram de munca noastra si familiile noastre si pentru ca tot ce am cladit sa fie trainic,trebuie sa votati [editat de nebuloasa.info. va rog, fara postaci electorali, nu e nevoie de asa ceva aici]
din pacate ai mare dreptate.parca ne ducem din ce in ce mai jos
Istoria e pentru cine si-o mai aminteste sau pentru cine o mai invata (apropo de BAC si treapta). Tara asta a luat-o pe ulei la vale. Cat timp “modelele” sunt niste mediocri care ajung bogati prin hotie, normal ca nici tinerii nu se vor stradui sa trudeasca, de vreme ce se poate si altfel, iar la noi clasa politica mereu a confirmat ca se poate si altfel..
Mda, trist. Cred ca numai o monarhie constitutionala, cu un rege adus din afara ne mai salveaza. Astia care-s sus acum n-au nicio sansa, ca-s o adunatura de gunoaie.
Ca bine zici, Cristina! Singura mare problema ar fi ca familia regala ar fi inevitabil inconjurata de acelasi sistem imbolnavit. Ar fi acceasi situatie ca atunci cand am trecut de la comunism la “democratie”: inevitabil, o parte dintre cei prezenti acum in structurile statului ar fi prezenti in noul regim. Principesa Margareta este o persoana cu adevarat deosebita, crescuta cu simtul datoriei, cu o eleganta in gandire si de o morala presus de oricine de la putere sau opozitie, iar Principele Duda o pune in valoare. Cu toate astea, ca sa puna baze noi, ar recladi din cenusa cea veche. Si numai Dumnezeu stie ce-ar iesi din asemenea lut…
Mi s-a făcut pielea de găină când am văzut pozele de la Memorial. Am fost acolo şi am încremenit în faţa pereţilor cu mii de nume.