Vrie
Linistea din suflet poate duce la cadere in gol. Libera de orice. Cadere continua, fara oprire, cu timp sa admiri lumea de la inaltimea la care te afli.
Nu m-am gandit vreodata ca “a crede” inseamna sa inchizi ochii bine de tot si sa lasi altceva sa vorbeasca. Ca a sta pe margine si a sustine orice nebunie frumoasa aduce cele mai multe satisfactii. Nu, nu e totul roz, nu e totul minunat, nu e totul perfect, dar e asa cum trebuie sa fie, fara sa stiu exact ce inseamna “trebuie” asta.
De azi intr-o saptamana imi voi implini un vis: sa-l vad pe Ibrahim Maalouf live. Plec la Brno si alti oameni s-au dat peste cap ca eu sa fiu fericita. Imi iau munca pe care ar fi trebuit s-o fac si o fac ei, cu drag, ca eu sa-mi vad visul cu ochii. Si pentru ca un vis nu e niciodata de ajuns, mai am inca vreo doua de implinit la Brno. Dar alta data despre asta.
O sa fie o saptamana grea, dar o s-o traiesc in vrie de asta frumoasa. O sa am probleme de rezolvat pe loc, dar o sa fie bine tot, asa cum e intotdeauna. O sa am alaturi oameni dragi, o sa ma bucur de ceea ce voi invata despre mine si despre ceilalti.
(in timp ce scriu aceste randuri, il ascult pe Tom Waits; live, in concert @ The Bridge School; oare l-oi vedea vreodata live?)
Foto: Young Man Jumping by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)
Tweet
