Constiinta si viata
In loc sa scriu si eu despre soare, primavara si alte alea, intr-o zi de sambata, mai bine dau replica unui articol scris de Stefan Murgeanu. Ca asa ne sade bine, cu articole serioase in week-end. In linii mari, articolul lui Stefan spune ca inima unui copil incepe sa bata din a treia saptamana de sarcina si niciun om n-ar trebui sa decida sa opreasca o viata si apelea la constinta noastra. Cumva, sunt de acord, vorbim, in primul rand, de femei educate, care au invatat ce e aia contraceptie, care nu traiesc in varful dealului si pot lua decizii INAINTE sa ramana insarcinate. Asa ca randurile de mai jos sunt tot despre aceste femei educate, cu viata normala (rice ar insemna normalitatea), integrate in societate, cu un job stabil.
Dar.
Nicio metoda contraceptiva nu e 100% eficienta, ti-o poate spune oricine. Fie ca e vorba de pastile, prezervative, inel sau mai stiu eu ce alta metoda inventata de om, nimic nu e sigur. Au fost nenumarate cazuri in care femeile au ramas insarcinate desi foloseau de ceva vreme pastile, alte foarte multe cazuri in care prezervativul s-a rupt sau diafragama s-a fisurat. Sunt cazuri in care femeile pastreaza copiii, insa sunt foarte multe altele in care acele femei nu-si doresc un copil, doar de aceea folosesc contraceptie, nu?
Tehnologia de azi permite diverse analize ale fatului, in momentul in care se dezvolta. Astfel, inca din primele saptamani de sarcina se pot depista anomalii si boli fara leac, dand posibilitatea parintilor (mamei, in special) sa aleaga daca pot sau nu sa se inhame la o viata cu un copil prin spitale. Daca o femeie, niste parinti, simt ca nu se pot angaja la o asemenea treaba, cine suntem noi sa judecam si sa spunem ca luam o viata?
De asemenea, exista o multitudine de boli pe care mama le poate avea si care pot pune in pericol viata fatului. Nu-mi vine in minte acum decat rubeola, ca tot a fost epidemie in tara: daca o femeie ramanea insarcinata in timp ce purta virusul, oare era la fel de responsabil sa ramana cu sarcina si sa-si puna in pericol copilul nenanscut? Nu stiu, intreb, chiar sper sa nu fi existat situatii de felul asta in timpul epidemiei.
Momentul in care o femeie afla ca e insarcinata e un moment decisiv in viata ei. Stie ca trebuie sa isi asume singura responsabilitatea unui copil, chiar daca la acel moment e intr-o casnicie (sau relatie) fericita. Relatiile se pot schimba, parintii pot sa se desparta, dar copilul ramane intotdeauna legat de mama, orice ar fi. Asa ca o femeie isi asuma 100% responsabilitatea (atentie, nu spun ca tatii nu conteaza sau nu sunt importanti, sa nu sariti; povestesc doar de acea legatura care nu poate exista decat intre mama si copil).
Tot ce pot sa spun e ca o femeie educata nu va face niciodata avort pentru ca asa vrea ea. Intotdeauna exista un motiv intemeiat. Domnilor, cred ca niciunul dintre voi nu are cum sa stie nici macar ce inseamna un control periodic la ginecolog, cat de neplacut este sa lasi pe cineva sa introduca tot felul de instrumente, reci si atat de nefiresti ca ti se intoarce stomacul pe dos. Iar daca un control normal face asta, o procedura de avort nu poate fi decat de 100 de ori mai urata, deci nu cred ca cineva se poate supune la o asemenea interventie fara sa analizeze toate consecintele (inclusiv consecintele morale).
Sa lasam, deci, femeile, sa decida cum vor sa isi duca viata, daca sunt in stare sa aiba o asemenea responsabilitate.
Tweet
Eu voi interveni enuntand un simplu principiu, intrat in cultura europeana odata cu filosofia iluminista franceza si prins astazi in toate codurile de legi, inclusiv in Romania: libertatea mea de a decide, a actiona etc se opreste acolo unde aceasta neaga libertatea altei persoane de a face la fel.
In momentul in care o persoana face ceva ce lezeaza grav libertatea altei persoane, aceasta poate fi trasa la raspundere, civil sau penal.
O zi buna
Da, ai dreptate, daca te referi la drepturile omului. Multumesc de interventie
@dan patrascu
nu prea inteleg cum contribuie interventia ta la discutie.
Poate fi toata lumea de acord cu principiul enuntat de tine si tot sa nu se ajunga niciunde in chestiunea avortului: unii vor spune ca acest principiu acorda libertate de avort femeii, iar altii vor spune ca principiul asta interzice avortul deoarece neaga libertatea unei persoane, fatul in acest caz.
Este fatul o persoana? Stefan Murgeanu zice ca da pentru ca ii bate inima. Sustinatorii dreptului de a avorta zic ca nu, in principiu pentru ca nu este viabil.
In discutiile despre avort cel mai rau ma distreaza cum toata lumea aduce vorba de cazurile particulare. “metodele de contraceptie nu sunt 100% sigure”, “dar ce te faci daca copilul e rezultat dintr-un viol”, etc. Drobul de sare nu numai ca e la putere, dar reprezinta si cea mai buna scuza. Un eveniment nefericit care se intampla intr-un caz din 100 de mii este adus ca argument intr-o discutie despre lucruri care se intampla in fiecare zi. Pentru ca da, in fiecare zi o femeie educata alege sa ignore educatia si masurile de contraceptie si sa ramana insarcinata cu un copil pe care apoi il arunca de parca ar fi o carpa.
Cunosc foarte multe cazuri de femei educate care fac asa. Folosesc avortul pe post de contraceptie. E o concluzie trista, dar asta e. Nu, nu sustin interzicerea avortului. Nu am motive religioase pentru care nu sunt de acord cu avortul (sunt atee de fapt). Ce sustin eu e sa nu ne mai ascundem dupa deget cu fel de fel de scuze penibile de genul “nu e o fiinta vie, e doar o aglomerare de celule” sau “vai ce ma fac daca iau anticonceptionale si nu-si fac efectul, pai nu mai bine nu le iau?”. Nu ma refer nici la cazuri in care copilul e bolnav sau in care viata mamei este pusa in pericol. Problema e ce te faci cu celelalte 90% dintre cazuri in care mama e sanatoasa, copilul e sanatos, nu e rezultat dintr-un avort si nici dintr-un “fail” al metodei contraceptive?
Si ce te faci daca avortul nu e o optiune, copilul se naste si ajunge in orfelinat? Sau are multe traume psihice pentru ca parintii nu l-au dorit si ii fac copilaria un iad?
Eu nu zic ca nu ai dreptate si nici nu militez pentru avort, spun doar ca e alegerea fiecariei femei si nu ar trebui dezbatuta alegerea asta printr-o lege.
Avorturile s-au întâmplat în interiorul şi în afara legii, eu am nişte amintiri legate de asta, pe care abia mult mai târziu le-am înţeles. Dar în fine…
Pilula contraceptivă nu e eficientă când nu e folosită cum trebuie. Prezervativele se rup uneori, nenorocirea e când nu îţi dai seama. Dacă te preocupă, şi asta se poate verifica, apoi se recurge la pastila de a doua zi.
Trist e că oricât discutăm noi aici, lucrurile astea se întâmplă. Însă nu ştiu dacă putem condamna o femeie educată, care nu foloseşte avortul ca metodă contraceptivă. Am o cunoştinţă, femeie cu mulţi ani de facultate, care a făcut un copil de prea tânără, fiindcă nici un medic nu i-ar mai fi făcut chiuretaj. Deja erau prea multe.
Şi, în final, mai îmi dau puţin cu presupusul: avortul e ceva atât de intim, exact cum zice Nebu, încât nu cred că mai are nevoie nefericita aia să o pedepsim şi noi. Că plăteşte ea cu vârf şi îndesat.
Asta cu orfelinatul e putin cam jicnitoare pentru acei oameni care au crescut intr-un orfelinat. Adica eu daca am crescut acolo inseamna ca mai bine eram avortata decat sa ajung asa? Si in plus, cum e mai bine? Mort si gata sau viu dar la orfelinat? Viata asta umana nu e un joc video, sa-i putem da “reset” de fiecare daca cand nu ne place si sa o luam de la capat…
Eu personal prefer sa fiu vie, chiar daca sunt chinuita, traumatizata si la orfelinat. Pentru ca in toata marea asta de cacao, tre sa existe si un singur moment frumos care sa ma faca sa zic “uite, ce bine e ca traiesc”
Cum am spus, nu sustin interzicerea avortului. Dar nu sustin nici sa ne linistim constiinta cu scuze din astea ieftine. Suntem oameni mari, putem privi pur si simplu adevarul in fata: avortul inseamna terminarea unei vieti umane. Si de aici incolo, fiecare isi ia decizia proprie.
Apropo de ce a zis Miruna, în “Shameless” zicea o negresă că a făcut atât de multe avorturi încât următorul ar trebui să fie gratuit. E trist, dar se întâmplă. Habar n-am cât mai costă un chiuretaj în zilele noastre, dar sunt ferm convinsă că multe femei cu IQ mediu îl consideră metodă contraceptivă.
Totuşi, ce alege fiecare femeie să facă cu corpul ei este strict problema ei, până când iese copkilu’. Asta-i părerea mea.
Miruna, pai despre asta e vorba, despre faptul ca niste oameni care fac legi vor sa faca aceasta interventie si mai grea decat e, de fapt. Ori nu cred ca niste legi ar trebui sa-mi spuna ce alegeri sa fac in viata.
Moldoveanca, nu a fost intentia mea sa jignesc copiii care cresc la orfelinat. Dar traumele pe care le au, faptul ca au fost abandonati, sunt mult prea mult pentru unii. E usor sa zici ca preferi o viata de batai zilnice, atunci cand tu nu ai trait in felul asta. Pot sa iti spun ca nu e deloc usor, atat.
Denisa, exact, as vrea sa inteleaga toata lumea asta, ca sunt niste alegeri care tin de fiecare femeie in parte, de constiinta ei, de principiile ei, de educatie si de cat de responsabil te simti la un moment dat in aceasta viata.
Astept cu mare interes sa decida tatucul Statul ca nu am voie sa avortez. Ah, stai, s-a intamplat asta in trecut deja …
Si eu sunt de aceeasi parere cu tine!
Sa zicem doar atat: nu vorbesc din varful unui turn de fildes de unde, cu marinimie, imi vars opiniile foarte pretioase asupra muritorilor de rand care nu au avut norocul meu. De fapt e putin invers fata de cum spui tu: oamenii care au cunoscut cu adevarat greutatile stiu cat de pretioasa e viata.