Cred ca mi-am luat vacanta
19 Jun 2012 | Postat in : Calea (mea) Lactee
Sau o semi-vacanta, ca de lucrat mai lucrez cate una-alta, colaboratorii trebuie sa primeasca lucrurile pentru care am semnat.
Nu e o vacanta adevarata, n-am plecat din oras si nici nu plec. Cel putin nu in zilele imediat urmatoare. Cine stie ce-o mai fi in weekend. Dar caldura asta imi topeste orice urma de bunavointa si, chiar daca am un aparat de aer conditionat in casa, nu pot lucra langa magaoaia care aproape mi-a anchilozat unul din muschii gatului, ca nu stiu exact care e. Si nici pe caldura nu pot gandi.
In plus, se intampla lucruri care necesita atentia mea sporita si iar nu pot munci foarte mult din cauza ca sunt altii care ma solicita, asa ca e nevoie de mine in alta parte, macar pentru cateva zile. Ceea ce e bine, un pic de pauza n-a stricat nimanui.
In alta ordine de idei, pana ma intorc, poate imi dati parerea voastra la o treaba: daca unica sansa de concediu (dupa o vreme indelungata in care nu ati avut unul) ar fi intr-o perioada in care absolut nimeni apropiat nu poate sa isi ia liber de la munca, ati pleca singuri in concediu?
Tweet
9 Comments
Da.
N-as vrea sa plagiez pe nimeni dar..
Daca singura sansa de concediu e in felul ala, go for it!
Evident.
Da, clar. Un concediu petrecut de una singura, mai ales dupa o perioada foarte grea/stresanta/plina, poate fi extrem de benefic.
dap.eu am fost singura in concdiu si a fost asa bine
Cred ca da:D
Simplu: nu. E la fel de trist ca cei care beau singuri.
Mihai, daca o vacanta e comparata cu alcoolul, e si mai trist. In plus, eu nu cred ca exista om in lumea asta care sa nu-si fi desfacut o bere sau o sticla e vin, singur acasa fiind. Fara tristete, fara nimic special, doar din cauza de prea cald sau ca acompaniament la o cina.
Singuratatea e trista atunci cand o lasi sa fie.
Eu deabia ti-am descopeit blogul dar…daaa, si eu te incurajez sa mergi
Nu cred ca e nimic trist in a face lucruri de unul/una singura. Cred ca singuratatea e necesara, in acele momente cred ca ne redescoperim pe noi insine.
Poate te incurajeaza si povestea mea
http://claudiatanasescu.com/povesti-din-insulele-eoliene/