Cum sa pierzi jumatate de zi (o reteta sigura)
Daca ai treaba cu statul roman, e garantat ca jumatate din ziua de munca ti-o vei pierde la institutiile pe care trebuie sa le vizitezi. Si cum eu n-am mai facut de multa vreme treaba asta cu umblatul peste tot, azi am fost lovita in plin de ineficienta sistemului administrativ de la sucursala Timis a Administratiei Financiare.
Am ajuns acolo pe la 11 si trebuia sa ridic contractul gata inregistrat. Ca asa stiam eu, aveam o “pila”. Pe care “pila” a durut-o-n cot si m-a lasat sa ma descurc singura. Mi-am luat contractul si m-am dus la registratura (in capul meu registratura=locul in care se inregistreaza chestii). La registratura, doamna de acolo a facut ochii cat cepele si mi-a zis: “Apai, doamna, io nu stiu unde puteti inregistra ASA un contract” (nimic complicat, inchiriere de spatii web). Drept pentru care m-a trimis la biroul de contracte persoane juridice.
Acolo am dat de o alta doamna, tare draguta, care mi-a verificat contractul si a inceput sa rada: “Dar oare de ce v-o fi trimis la mine? Ca dvs. sunteti persoana fizica.” “Multumesc”, zic, “asta stiu si eu, dar amu unde sa merg?” “Pai mergeti la P8, noi suntem P9″.
Ajung la P8 (habar nu aveam ce e aia, pana la urma am aflat ca e camera pentru declaratii persoane fizice), iau numar de ordine: 593. Ma uit la avizier: 564. Perfect, zic, ma pun pe scaun, mai dau un telefon, mai un ochi pe Twitter, in fine, ajung in camera mult dorita. Acolo, un domn ma pofteste sa iau loc langa el (ca asa-s facute birourile astea de 12 metri patrati, sa te bagi fix in sufletul omului care munceste acolo), imi ia contractul, se uita la el, imi zice ca e prea complicat si ma trimite la colegu’.
Spre norocul meu, colegu’ stia despre ce e vorba, mai inregistrase un contract de felul asta, mi-a dat declaratia, am completat-o impreuna, apoi imi cere certificatul de inregistrare al firmei. CUI, adica. “Pai de unde sa-l am?” “Sa vi-l trimita, cumva, noi de unde stim ca firma asta exista?” Ma buseste rasul. “Dar dvs. nu aveti o baza de date, ceva, ca doar suntem in 2011.” Era randul lui sa rada copios. “Doamna, n-ati vazut ca suntem trei oameni intr-o camaruta mai mica decat baia mea de acasa? Ce sa mai cerem noi tehnologie?”
Mda, am sunat la firma, ei mi-au trimis CUI-ul scanat in 5 minute, am sunat la X 3 (ca ei sunt aproape de finante si erau singura mea speranta ca n-o sa pierd o ora pana acasa, sa printez documentul), ei m-au rezolvat rapid, in mai putin de 20 de minute eram inapoi la administratia financiara.
Cu toate actele am urcat la M15 (nu mai radeti, am retinut cum se numesc toate rahaturile alea de birouri), sa inregistrez, in sfarsit, contractul. Iar asa, ca un final apoteotic, domnul de la M15 a trecut numarul de inregistrare intr-un registru de hartie.
Pam pam.
PS: sa stiti ca oamenii care lucreaza acolo sunt foarte amabili si draguti. Daca s-ar mai lucra putin si la modernizare, poate ca am avea un loc in care sa nu mai pierdem atatea ore.
Tweet
Normal că oamenii ăia sunt faini și drăguți, doar sunt acolo să-ți golească buzunarele :)). În altă ordine de idei, da, chiar sunt de treabă. Dar asta nu mă face să-i vizitez vreodată cu drag.
Mda, asta-i pur romaneasca – de rasu’plansu’.
MI5 zici? 😛
Sunt de treaba, dar nu au fost dintotdeauna asa, acum cu recesiunea au vazut si au invatat (unii) cum sa vorbeasca si sa se poarte cu clientii. Daca mergeai acum 2-3 ani pe la primarii in special, sa nu mai vorbesc de Trezorerie sau alte institutii de stat, sa fi vazut atunci cum iti vorbeau si cum se purtau cu tine de parca mergeai sa le furi banii nu sa-i depui. Personal sunt scarbit de multe institutii, si la fel cum spunea Cristina in articolul ei de astazi cu privire la e-mailuri, “ajungi sa-ti faci o parere (buna sau rea) despre o firma/companie” in cazul meu de o institutie de stat, atunci cand intalnesti si stai de vorba cu persoanele care lucreaza acolo.
Bine că ai reușit într-un final!
Și eu care visam că dacă s-au mutat în clădire nouă au și tehnologie… Stupid me!
Acu iar mă gândesc cu groază că săptămâna viitoare tre să le trec și eu pragul!
Macar iti fac chinul mai suportabil…
Adica M (em) 15 (cinspe) 😀
Pentru mine conteaza faptul ca au invatat sa se poarte cu noi, astia care le platim salariile
Fix la asta ma gandeam azi, ca au ditai cladirea noua si inantru sunt birouri mai vechi decat ce are mama acasa :))
LOOOOOOOOOOOOOOL. Ma refeream la MI5.
In fine – LA MULTI ANI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
No, tu, macar acolo sunt oamenii amabili si draguti si iti fac chinul mai suportabil. Eu am avut nenorocul sa am treaba pe la o sectie financiara din Bucuresti, si la finalul zilei aveam impresia ca cineva mi-a tocat mintea.
Da, de acord, n-am plecat de acolo plina de spume si m-am bucurat ca oamenii au invatat ca noi, contribuabilii, suntem importanti