Mentori

MÉNTOR, mentori, s. m. Conducător spiritual, povățuitor, îndrumător; preceptor, educator. ♦  – Din fr., lat. mentor, germ. Mentor.

Am vazut The Master zilele trecute. Am revazut cateva faze alaltaieri, ca sa pricep mai bine niste lucruri. Long story short, un inadaptat veteran de razboi, suferind de stress post-traumatic (Joaquin Phoenix) intalneste capul unei secte religioase , pe Lancaster Dodd (Philip Seymour Hoffman), secta care-si spune “Cauza” (iar ca sursa de inspiratie s-a folosit povestea din spatele liderului curentului scientologic). Nu va spun mai mult, filmul e de vazut, mai ales pentru ca explica foarte bine care era viata unui veteran de razboi in contextul socio-economic al anilor ’50.

Piticul meu pe creier legat de filmul asta (si nu neaparat de subiectul lui, ci de ideea de secta religioasa, de organizatii de tot felul) e faptul ca mi-a adus aminte de cele mai recente “ciocniri”, virtuale sau nu, cu mentori de astia care profita de incapacitatea unor oameni de a se adapta unui mediu si ii fac sa plateasca bani grei pentru a se “dezvolta” personal. Cu alte cuvinte, sarlatanie la un nivel elevat.

Marea plaga a societatii de azi o constituie speakerii motivationali pentru care trebuie sa platesti cateva sute bune de lei ca sa ii vezi in actiune. Oameni care n-au facut nimic notabil in viata lor, care au fost dati afara din firmele in care lucrau din cauza ca vorbeau prea mult si faceau prea putin, au ajuns sa ceara bani pe faptul ca se descurca foarte bine in fata unei audiente, ca sunt in stare sa lege cateva fraze fara sens, dar care au o atitudine potrivita la care oamenii mai slabi reactioneaza.

Poate ca asta n-ar fi un lucru rau si unora le face bine sa se simta, macar pentru moment, in stare sa faca orice pe lume. Problema vine atunci cand acesti oameni/speakeri/mentori incep sa intre cu forta in companii si sa vanda niste servicii despre care n-au habar. Intra in comunicare, social media, marketing online, cer niste sume fabuloase pe nimic, doar pentru ca au abilitatea de a vorbi mult si de a ameti mintile celor care vor sa-si creasca afacerea corect si cinstit.

Am vazut un clip (nu mai tin minte cine era in el, cred ca Guy Kawasaki) in care auditoriul era vrajit de ideea transmisa: trebuie sa faci bine cu firma ta, sa te implici in actiuni umanitare, sa te trezesti dimineata cu gandul ca ai facut ceva bun pentru omenire, sa nu te gandesti la profit. Pai daca ar veni la mine unul de asta, i-as da doua palme si l-as trimite la plimbare. Inainte sa fac asta, i-as zice vreo doua despre cum firma mea trebuie intai sa faca niste bani, sa-si plateasca angajatii, apoi sa ma plateasca pe mine, sa-mi plateasca mancarea si chiria, curentul, gazul, darile la stat si alte cele. Ca e frumos cu panselute si pasuni verzi, dar mai bine e daca firma ar face si ceea ce se doreste de la ea si activitatea ei: profit.

Specialistii astia propun niste solutii de ma ia cu plans: analiza de google analytics (!!!), SEO spam, analiza cashflow-ului (?), cumparare de fani pe Facebook etc. Nimic din ceea ce ar trebui sa faca un marketer online, adica sa vina cu solutii reale de crestere a bazelor de date, vanzari si alte cele. Sa nu mai vorbim ca toate mizeriile alea le propun intr-un discurs care tine patru ore, pe putin. Iar pentru realizarea acestor servicii, prostul de la firma care a acceptat colaborarea va plati cateva mii de euro.

Avem o problema cu sectantii astia. In primul rand, pentru ca nu le poti smulge zambetul de pe buze. E bine sa zambesti, dar nu poti sa-i fraieresti pe toti ca viata e doar o pajiste inflorata. Toti avem nevoie sa stim ca esecul e bun si poate cladi caractere. Si nu vine niciunul de asta sa-ti spuna ca ai putea sa dai gres sau sa explice momentele in care a dat el gres.

Imi amintesc de un moment de anul trecut, cand statea in fata hotelului Timisoara si inauntru era nush ce inalnire cu mentori si modele in viata de business. Eram mai multi, povesteam. La un moment dat, vine un tanar la noi si intreaba, cu un zambet ca un fel de rictus: “Saluuuuut! – smile smile smile – Sunteti cu nooooi?” Hoinaru, care era si el la masa zice, foarte sec si ferm: “NU!” No, ce credeti ca zice baiatul? (sigur, fara sa-si ia o clipa zambetul-rictus de pe buze) “BUUUUUUUN! – smile-smile-smile”

In incheiere, va las cu un mentor de asta, din al carui clip veti afla ca parintii si prietenii iti dau sfaturi proaste si nu te sprijina atunci cand ai nevoie. Ca, de fapt, n-ai nevoie nici de parinti, nici de prieteni, ci de ea, sa-i dai niste bani ca sa te aduca pe calea cea dreapta. N-am nimic cu fata, poate nici n-o dadeam ca exemplu daca nu m-as fi enervat teribil pe ideea transmisa de ea: ca familia si prietenii iti fac rau.

LE: despre Diana Vitan am auzit acum cateva luni, de la Vali. Acum am vazut ca a scris si el ceva despre oamenii astia de business, mareti, atoatestiutori.

Tweet