Prea saraci pentru lucruri ieftine
“Suntem prea saraci ca sa ne cumparam lucruri ieftine.” Am auzit vorba asta cand eram inca in liceu. Nu mai stiu cine mi-a spus-o prima oara si in ce context. Nu i-am inteles sensul. In capul meu de copil care vine dintr-o familie in care banii au fost mereu putini, paradoxul era evident: de unde sa ne permitem chestii scumpe? Cu ce bani?
Am crescut cu ideea ca economia inseamna si a cauta cele mai ieftine haine, chiar daca-s mai mari, cei mai ieftini pantofi, chiar daca nu-s din piele si sa reduci la minim spre deloc cheltuielile care tin de o existenta cat de cat cocheta. Samponul era ieftin, gelul de dus era sapun, cremele erau variantele “low-cost” ale brandurilor de renume, deodorantul era spray, parfumul nu era deloc. Farduri sau oje erau putine spre deloc, niciodata nu mi-a placut prea mult machiajul. Insa, fara sa stiu, nu se chema ca faceam economie. Mai degraba, toate cele folosite duceau iremediabil la sporirea cheltuielilor. Pantofii ieftini se rup repede, hainele ieftine n-au cusaturi rezistente, cremele contrafacute favorizeaza aparitia acneei, cosmeticalele ieftine duc la iritatii etc. Asa, pe pielea mea, am invatat cu adevarat sensul expresiei auzite in adolescenta.
Cu toate astea, niciodata n-am avut un cont in banca cu care sa-mi permit extravagante. Suspin dupa brand-uri mari de haine sau pantofi, mai aleg variantele de 30 de ml al unor parfumuri foarte scumpe (desi imi doresc sticlele mai voluminoase), nu-mi permit intotdeauna sa cheltui sume colosale pe cate o mascara de top sau un ruj al unei marci celebre.
Pana la momentul asta al vietii, am invatat sa fac niste compromisuri si sa ma bucur de rezultate. Daca in ceea ce priveste produsele de ingrijire personala nu fac rabat de niciun fel (ok, am noroc ca Farmec a inceput sa faca din ce in ce mai multe produse care-mi sunt de folos), cu hainele si incaltamintea gasesc tot felul de solutii de mijloc, testate, asumate si gata de dat mai departe. Cu alte cuvinte, am invatat ca se poate (mai) ieftin si bun, fara rabat la calitate.
Nu trebuie sa te imbraci cu cele mai la moda culori; nu trebuie sa ai ultimul racnet al modei in dulapul de acasa. Cu alte cuvinte, te imbraci cum iti permite buzunarul si nu e o rusine sa astepti reducerile de sezon ca sa ai haine bune, de calitate si oarecum in moda. Eu astept reduceri de Black Friday sau de sezon cu foarte mare interes. De ce sa dau 100 de lei pe o pereche de pantaloni cand pot s-o cupar cu 30? Da, doua luni mai tarziu, dar ma ajuta mult ca nu-s ahtiata dupa moda ci dupa ce-mi place.
Calitatea nu inseamna marci scumpe. Sigur, e frumos sa porti etichete, iar brand-urile mari suna bine, mai ales cand le pozezi sa le pui pe Facebook, sa vada toata lumea cat esti de prosper. Numai ca noi suntem cei care purtam hainele (si etichetele), nu invers; niste etichete nu ne fac oameni mai buni. Aleg de o mie de ori un brand mai putin celebru, dar care stiu ca face haine pe gustul meu decat o grozavie scumpa care nu-mi asigura neaparat calitatea. Port Stradivarius, Bershka, H&M, C&A, Pull&Bear, Vero Moda; in alte tari, unele dintre marcile astea sunt destinate oamenilor cu puteri financiare reduse, creand un mix decent in raportul calitate/pret. Cam ca jumatate din online-ul romanesc, imi iau multe haine de pe Kurtmann; abonati-va la newsletter-ele lor sa fiti la curent cu reducerile, atunci cand apar. Mai sunt multe astfel de site-uri cu haine faine la preturi accesibile (cum ar fi Zenda); deschideti ochii mai bine pe Facebook si incercati sa cumparati la primele comenzi cu plata ramburs, pana va lamuriti cum e cu calitatea.
Ramanand la calitate, la fel se intampla si cu pantofii. As vrea, poate, Louboutin, dar nu-mi permit, asta e cruntul adevar. Poate cand oi avea 60 de ani si un holding in protofoliu, dar atunci n-o sa-mi mai trebuiasca. Asta nu inseamna ca trebuie sa merg in mall sau la Benvenutti sa-mi caut pantofi care-mi fac o gaura destul de serioasa in buget. Secretul e sa cautati (asa cum am facut eu) magazinele de fabrica. In Timisoara sunt trei asemenea magazine: unul cu pantofi ieftini (BB Up – in centru, pe str. Piatra Craiului si pe bvd. Take Ionescu la colt cu Badea Cartan), unul cu pantofi cu pret mediu (nu-mai-stiu-cum-il-cheama – pe Circumvalatiunii, aproape de pasajul Jiul, se vede de la strada) si unul cu pantofi cu pret mediu spre mare (Guban – pe Eroilor, aproape de intersectia cu St. cel Mare). Desigur, pantofii sunt din piele, la toate cele trei magazine.
Nu va feriti de magazinele second-hand. Din nou, nu e o rusine sa iti cumperi haine second hand si nu inteleg de ce oamenii se feresc sa vorbeasca despre asta, de parca ar fi o ciuma. E ok sa nu fii cel mai bogat om de la tine de pe scara, e uman ca, uneori, asta sa fie singurul fel in care poti sa-ti “reinnoiesti” garderoba. De la aparitia SH-urilor in Romania pana azi, lucrurile s-au mai schimbat si la ei si nu mai e asa o nebunie sa le mai treci pragul din cand in cand. Cele mai multe magazine de felul asta au exclusiv haine purtate, insa sunt cateva care aduc haine noi, cu mici defecte; insesizabile defecte, as spune. Si oricand puteti spune ca aveti haine “vintage”, daca va e mai usor, iar genti frumoase cum am gasit la magazinele SH n-am gasit in niciun magazin pana acum.
Pentru calitatea tinutei nu e necesar sa torni bani cu nemiluita in haine, pantofi, genti sau produse cosmetice. E suficienta putina rabdare si putin timp pentru a cauta locurile in care calitatea si pretul se combina armonios pentru ce iti permite bugetul. Pana la urma, e important sa porti ce ti se potriveste, nu ceea ce e la moda.
Foto: Weekly Cloth Market by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)
Tweet
Intotdeauna ce cumperi este bine sa fie de calitate, cumperi mai putin daca nu ai bani multi. Daca dai bani pe ieftineala sigur te va costa mai mult. La multi ani!
prin cluj stie cineva ceva magazine de genul asta(de fabrica) de papuci?
Stiu ca sunt doua magazine de astea pe langa cinema Florin Piersic, pe strada care duce dinspre str. Horea catre cinema (pe partea dreapta).
Când eram mică şi mama îmi tot repeta vorba asta, mi se părea amuzantă. Abia în adolescenţă am înţeles-o. Cu hainele am noroc că nu cumpăr foarte des, dar prefer să dau un ban în plus pentru calitate.
Mă amuză că am şi port des câteva pulovere tricotate de bunica din Mehedinţi, care au 40 de ani. Şi o bluză adusă de bunicul de la turci în urmă cu 30 de ani arată impecabil. Cred că bunicii mei au descoperit cumva fântâna tinereţii pentru materialele textile.
La încălţăminte dau un singur exemplu sugestiv: am luat în 2008 o pereche de bocanci pe care am dat 250 de lei. Pe vremea aceea şi pentru fondurile noastre era o investiţie mare. Încă îi port şi sunt în stare foarte bună.
Probabil economisesc pentru că nu mă machiez, dar când vine vorba de produse de îngrijire a pielii Farmec FTW! Mai ales cremele cu glicerină.
Ce nu înţeleg mulţi este că şi cheltuielile acestea reprezintă tot o investiţie pe termen lung. Dacă stai să calculezi raportul între preţ/calitate/durată de folosire şi îţi dă cu virgulă undeva, dar nu faci nimic, atunci să fii sănătos! Vorba unei vânzătoare: dacă s-ar face toate lucrurile bune, noi cui i-am mai vinde, maică?
Da, ai dreptate. Pe incaltari dau si eu bani mai multi si ma uit destul de atent la cusaturi. Cu hainele nu-s asa meticuloasa, oricum ma plictisesc repede de ele si vreau altele 😀
Perfecta dreptate! In sfarsit o femeie cu picioarele pe pamant! Nimeni nu spune sa folosesti produse de 2 lei dar nici sa-ti arunci banii munciti pe fereastra sa “sprijini” brandul.Cand am bani cumpar mai scump,cand nu , fac si eu mici compromisuri.Toate snoabele care se tin doar in parfumuri de lux si haine de firma (la suprapret evident) nu stiu ce-i aia munca sau sunt “fetite” de tatici sau…tatici instariti care le-au cumparat diploma,jobul,tot.Eu am si haine/incaltari din magazine normale,dar si de la case de moda (si recunosc,pe acestea mi le permit doar cand sunt la reducere in anumite magazine din tara si strainatate).Ei da,uite ca nu vreau sa dau o carutza de bani pe o carpa(care oricat ar fi de scumpa ,tot se trece la un moment dat)sau nu stiu ce pantofi,sau cosmetice care oricum contin o groaza de chimicale (poate sa fie cel mai cel brand-Estee Lauder,Chanel,etc,ia sa luati sa cititi etichetele cu atentie,sa vedeti pe ce dati banii de fapt)prefer sa investesc intr-o mobila mai de calitate,un laptop,sau o muzica buna (da,dvd-uri cumparate nu piratate,da suna putin socant in era internetului)adica in ceva de cursa lunga. Dar recunosc,am o slabiciune pentru parfumuri,nu stiu cum se intampla ca astea care sunt mai scumpe mi se potrivesc si ma atrag,dar pana si pe astea le vanez prin duty free sau tot la reduceri de-afara :)Treaba asta cu pret mare,brand e deja marketing ,pur si simplu bussiness,cine il accepta si ii convine, ,foarte bine,mie personal mi se par bani aruncati pe fereastra pe niste prostii de care oricum te plictisesti in 2-3 luni sau expira :)Oricum romanii sunt foarte snobi si ni s-a dus “faima” si pe-afara,unde intr-adevar nu haina il face pe om (sau parfumul sau smacul de la ochi )
Iti recomand sa incerci si outletul 543.ro – au haine, incaltaminte si accesorii de la brandurile mentionate de tine la preturi mai mult decat convenabile