Profesorii mei – continuare
11 Dec 2009 | Postat in : Calea (mea) Lactee
Pentru ca in articolul de acum cateva saptamani vorbeam despre profesorii care mi-ai fost dragi si care mi-au marcat personalitatea, intr-unf el sau altul, azi vreau sa povestesc despre acei profesori care n-au fost atat de mult pe placul meu, dar care au ramas, totusi, in amintirea mea, prin diverse intamplari.
Primul de care imi amintesc e fostul meu profesor de matematica din gimnaziu. N-a fost prof la clasa noastra decat un an, dar in anul ala am fost mai mult decat chinuita de orele de matematica. Bine, eu eram in general chinuita de orele de mate, nefiind contruita pentru materii reale, invatat formule si alte chestii de genul asta. Acest distins domn profesor avea o metoda foarte draguta prin care ne chema la tabla in fiecare ora: ba ne lua pe diagonala, din banci, ba pe orizontala, ba pe verticala. Cateodata deschidea catalogul si ne lua de acolo din doi in doi (trebuia sa fim 6 la tabla, in fiecare ora, concomitent). Ce sa va spun, era horror la fiecare ora. Din cauza obsesiei lui de a ne asculta la fiecare ora, mate nu prea faceam. Eram obligati sa citim acasa lectia pentru ora urmatoare, fara explicatii, fara nimic si sa ne pregatim singuri, pentru ca, evident, eram ascultati. Acum e director la scoala la care am invatat si se pare ca obiceiurile lui au ramas aceleasi.
Ahhh, doamna profesoara de chimie. Tot din gimnaziu. Femeia-barbat, de o cruzime (la propriu) ciudata pentru un dascal, a fost primul profesor care m-a incununat cu nota 1. Si singurul, de altfel. Bineinteles, acel 1 l-am luat in urma unei tentative timide de a copia, iar femeia cu ochi de vultur m-a vazut si m-a executat. N-am mai incercat sa copiez niciodata in viata mea. Momentele ei preferate la ora erau acelea in care incerca sa atraga atentia elevilor ei tintind precis cu bucatele de creta in capetele celor care indrazneau sa susoteasca ceva; sau dandu-i cap in cap; sau, ca diversiune, dandu-l cu capul de tabla pe cel care nu stia formula nu stiu carui compus chimic. N-am avut ce invata de la ea si am ajuns sa urasc chimia, desi in liceu am avut o profesoara minunata.
La liceu, prima ora din programa scolara a fost, culmea, biologie, desi noi eram clasa de limbi straine. Domnisoara profesoara (trecuta bine de 50 de ani) avea in cap un singur lucru: trebuia sa visam biologie. Inca din prima ora ne-a amenintat cu test-grila pentru ora urmatoare, promitandu-ne focurile iadului daca nu vom rezolva testele corect. Eram niste pitici de 14-15 ani, usor impresionabili, drept urmare ne-am gandit ca ora urmatoare am face bine sa chiulim toata clasa, in mintea noastra ar fi fost totul ok daca nu se prezenta nimeni la ora. Evident ca a fost un scandal monstru si a fost doar primul dintre multele care aveau sa urmeze, ca nu ne puteam ptoli nicicum. Pe domnisoara profesoara am reintalnit-o la petrecerea de 10 ani de la terminarea liceului, bucuroasa ca ne revede. I-am facut cadou un caiet cu perlele scoase de ea pe parcursul a 4 ani de liceu. Nu s-a suparat deloc, ba chiar a fost foarte amuzata.
Profesoara de engleza a ultimilor ani de liceu a fost trauma mea personala. Sunt o pasionata a limbii engleze, asta fiind motivul pentru care am ales sa fac liceul cu profil uman. Cand aceasta doamna a inceput prima ora, era sa ma prabusesc de ras. Avea o pronuntie care l-ar face pana si pe Iliescu sa para mare maestru vorbitor de engleza britanica. Avea nenumarate greseli si eu, ca o aroganta, o corectam mereu. Asta imi atragea o gramada de probleme, eram constant trimisa la tabla, sa scriu dupa dictare. Din fericire, nu ma putea atinge la note, pentru ca eram toba de carte. La o vreme, m-am plictisit si de corectat, asa ca, in ultimul an de liceu, aveam cu totul alte activitati in timpul orelor de engleza: gateam. Dada, aveam termoplonjoane, oale, prelungitoare, tot tacamul. Ne faceam cate un ceai sau cate un piure din fulgi de cartofi, oarecum ferit, dar, sincer, ne cam durea la banana daca ne prinde “Mrs. Jellyfish”. Seaca, stearsa si total nepregatita, aceasta doamna profesoara nu a reusit sa ne castige respectul…
Astia au fost profesorii meu. Buni, rai, cu o gramada de defecte sau cu mult prea multe calitati, mi-au ramas in amintire ca fiind oamenii care au incercat sa scoata din mine un om educat. Au reusit sau nu, asta ramane de vazut 
9 Comments
“sandaarrrr”
) mi-au placut tare mult povestile tale din liceu 
cat despre profa de chimie…bucatile de creta mai zburau cu aceeasi precizie si cand am facut eu cu ea 
Ok, deci la ultima faza mi-ai amintit de un coleg de-al meu din liceu, tipul mai sarit de pe fix asa .. a comandat ciorba de burta, cat sa nimereasca livrarea fix in mijlocul orei de mate. Saracul caraus s-a congelat cand l-a vazut pe profu’ de mate, dar ce sa faca, a traversat clasa si a terminat livrarea.
Dupa care profu’ l-a dat afara pe coleg cu tot cu ciorba lui, ca mirosea in toata sala
In rest era ok, am mancat de toate in clasa a XIIa, incepand cu pizza si terminand cu salate de fructe.
Scuze, comentariul nu-i la acest post, dar am gasit vesti despre cei doi ciclisti pe care i-ai ajutat cu aparatul foto la Timisoara.
http://comp.coolracing.ro/riding-in-ungaria-27-si-28-octombrie/
@sis, draga de Jellyfish, cum mai pronunta ea ca o adevarata rusoaica
@dAImon, hahaha, ce tare o fost curierul, cum si-a facut el treaba pana la capat; pe vremea in care am facut eu liceul inca nu existau livrari la domiciliu; abia se deschisese prima pizzerie adevarat din oras…
@Ovi, multzam fain!
Si eu am terminat la scoala 15 din Sb, dar in anul 2000. Apropo de profesorii descrisi in acest articol… proful de mate e cumva Dl Floare? (am avut o singura ora cu el, cand a lipsit profa noastra, dar stiam de la altii ca nu obisnuieste sa predea)
Si profa de chimie… cumva Dna Guga? Ca ea arunca si in noi cu creta. Nu ne dadea chiar cu capul de tabla, dar aveam vreo cativa colegi care isi luau pumni in ficat de la ea in mod constant. Si nici nu prea stia sa predea chimie, ca daca ar fi stiut, n-ar fi trebuit sa fac meditatii.
Ca sa ma lungesc putin (imi cer scuze de pe acum pentru postare dubla), in gimnaziu am avut parte de niste profesori extraordinari (exceptand profesoara de chimie si una dintre profesoarele de franceza). Erau genul de oameni care obisnuiau sa predea atat de bine lectia, incat nici nu mai era nevoie sa inveti teoria acasa, lucrul asta fiind valabil si in cazul unor materii unde aveam doar teorie, nu si probleme (de ex. la biologie).
Cand am intrat la liceu mi-a parut rau ca numarul profesorilor de acest gen scazuse drastic. In facultate insa, am reusit sa dau din nou peste niste oameni extraordinari.
@Ioana, ma bucur ca descrierile mele au fost atat de clare incat ai putut sa-i recunosti pe cei doi profesori. Biologia era cumva predata de dna. Stancovici?
Cu Stancovici am facut bio. Am avut un singur 9 in 4 ani de zile, in rest numai zece. Si nu cred ca mi s-a intamplat vreodata sa citesc acasa lectia mai mult de o singura data.
P.S.: Asta pentru ca era o profesoara excelenta. Ca altfel, notele le dadea intotdeauna pe merit