Românii, festivalurile și paginile de Facebook

6224310063_f4ed3b0fd6_z E a treia oră când scriu postarea asta. Prima oară aseară pe la ora 19:00, a doua oară aseară pe la ora 20:00 (când am constatat că blogul mi-a afișat un mesaj de eroare în loc de postul publicat, apoi am mai căutat vreo juma` de ceas prin drafturi), apoi mi-a dispărut tot conținutul de pe blog (kudos to Webfactor care avea ultimul back-up din data de 16 martie și mulțumesc Alex – care aseară, într-un moment în care blogul a fost funcțional, a făcut și el back-up la baza de date). Astfel, pentru prima oară în cei aproape 10 ani de blog, am stat cu el căzut mai bine de 12 ore, moment în care mi-am dat seama că nici să dorm nu pot dacă nu știu că e online. Măcar acum știu răspunsul la întrebarea „te-ai lăsa vreodată de blog?”.

Așa că mai bine fac un rezumat de două rânduri la rant-ul meu de aseară despre cei care se ceartă pe paginile de Facebook cu organizatorii de festivaluri. Pentru că ei, activi în poliția lineup-urilor, consideră că e de datoria lor să amenințe cu neparticiparea, folosind cuvinte de cele mai multe ori din categorii care vizează morți, răniți și diverse activități intime.

Pe lângă că-s curioasă ce-i mână-n luptă să urle pe interneți „EU NU MAI VIN NICIODATĂ LA VOI!!!!111”, aș mai vrea să știu și ce speră când urlă ca nebunii. Să vină organizatorul să le zică „boss, ok, ia tu direcția artistică și fă tu asta”, „prietene, ce bine că ne-ai zis tu că suntem nașpa” sau „bă, ce idee bună de trupă, cum de nu ne-am gândit?”

Și gata, că mi-e teamă că aștia au un Dumnezeu al lor care o să-mi facă varză din nou toată baza de date.

Photo credit: Mark Turnauckas on Visual hunt / CC BY


2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *