Uite asa, am intrat azi in a patra zi fara internetii pe care-i platesc. Am atatia draci incat greu ma controlez sa nu incep sa injur ca la usa cortului, asa, ca o duamna ce ma aflu. A scris si Cristina despre asta, ca si ea e cu nervii ghem. Noi doua ne impartim nenorocitul de stick, cand suntem acasa, dar de cele mai multe ori umblam creanga prin crashme care au internet wireless.

De luni dimineata am inceput cu intrebarile. Ba ca se lucreaza, ba ca nu se lucreaza si noi aparem conectate, ba ca problema e transmisa la departamentul tehnic si ca vom fi contactate. Numai minciuni, de trei zile. Degeaba sunam, degeaba facem scandal, nimeni nu ne baga in seama.

Am aflat ca si altii au probleme. Si nu de duminica, asa ca noi, ci de vineri. Oameni care depind si ei de functionarea internetului ca sa-si poata face treaba. Eu m-am plans in stanga si in dreapta si pana la urma am aflat ca problema e alta: s-au ars niste echipamente in timpul furtunii de saptamana trecuta, din cauza fulgerelor. Problema s-ar remedia foarte repede daca cei de la Bucuresti ar trimite respectivele echipamente, ca sa fie inlocuite. Doar atat ca aia se fac ca ploua si nu trimit nimic.

Nesimtirea astora de la RDS este peste puterea mea de intelegere. Omul cu care am vorbit, angajat de-al lor, spune ca sunt foarte multi oameni care asteapta sa fie reconectati, sunt sase zone cu probleme. Deci, io banuiesc ca n-avem nici o sansa sa fie linie functionala pana pe sfarsitul saptamanii. Asta daca avem noroc.

Incerc sa nu ma irit foarte rau, ca oricum doar eu sufar daca ma enervez. Ca in nici un caz n-o sa-i pese RDS-ului ca io fac urat. Dar ma gandesc ca o sesizare la OPC tot o sa pot face, ca si asa nu pot lucra, doar nu am interneti, nu?

..de fite si figuri. De oameni care cred ca au inventat mersul pe jos, coada la cireasa si samburele din visina.

Ma ingretoseaza faptul ca unii imi intorc spatele si fac pe importantii si uita muile pe care le-au dat altora, care acum le sunt cei mai buni prieteni, doar pentru ca nu-si permit sa ii critice si in fata. Da ma, tre sa ai coaie sa spui in fata ce ai de spus, ca barfa stie tot omu’.

Ma umplu de sila desteptii aia, biznismenii, care stiu ei mai bine cum trebuie sa te comporti daca vrei sa faci “succesuri” in afaceri. Care dau sfaturi de genu’ “coae, is important, io te invat pe tine cum sa vorbesti cu clientu’, ca tu esti prost si cam batut in cap”. Da, aia care le stiu pe toate si care sunt atat de nesimtiti incat nici macar nu raspund la telefon cand au ceva de platit, ca, nu-i asa, sunt oameni ocupati. Muriti in bezna cu atitudinile voastre de mari domni, nu v-as lasa nici sa-mi curatati buda.

Sunt dezamagita de oamenii care rad cu mine, beau cu mine, mananca cu mine, ca mai apoi sa-si permita sa ma vorbeasca de rau. Cand mi-i da tu, tembelule, de mancare, atunci sa-ti permiti sa-ti dai cu parerea despre ce fac, cum arat si sa-mi pui vorbe in gura. Pana atunci, mucles si vira.

Multe orgolii, dom’ne. Da, mirare, am si eu. Insa doar acum, dupa ce atata vreme am fost pacifista si draguta, amabila cu toata lumea, impaciuitoare si simpatica. Dar m-am saturat ca orice smecher care se crede zeu si titan in blogosfera sa isi dea cu parerea despre draga de mine, indiferent a e scris sau prin viu grai; m-am dezamagit singura, crezand in oameni si avand puternica impresie ca unii imi sunt prieteni sau ca, macar, ne toleram cu zambetul pe buze.

Inainte sa intrebati cine, cine, va spun ca nu e vorba de un singur om, ci de un cumul de chestii intamplate in ultimele doua saptamani. Poate chiar in ultimele trei saptamani. Mi-e sila de blogosfera, mi-e sila de oamenii din ea (de buna seama ca nu de toti) si mi-e sila ca aia care vorbesc cel mai abitir de cat is de nesimtiti romanii, sunt, culmea, cei mai romani dintre toti.

A trecut ceva vreme de cand n-am mai publicat un tutorial. Mno, n-am mai avut nici o povata pentru badaranii din jurul meu (sau din jurul altora), in asa fel incat sa le desavarsec badarania. Azi, asa, ca de weekend, m-am gandit sa dau niste sfaturi oamenilor care se auto invita peste tot. Lectura placuta.

Auto-invitatul perfect trebuie sa respecte niste reguli de baza. Ca nu-i usor sa fii auto-invitat o viata intreaga.

1. Invata-te sa suni insistent. Ce daca nu ti se raspunde la telefon prima oara? Nici a doua? Suna pana cand ti se raspunde, tu ai ceva de spus sau de intrebat si omul ala n-are voie sa aiba treaba. Cand, in sfarsit, iritat de telefoanele tale, iti raspunde si iti spune ca are ceva de facut, asigura-te ca stie cat esti de suparat ca te-a lasat sa suni de 10 ori.

2. Intreaba-ti amicul/amica ce face mai tarziu. Daca ti se raspunde vag, insista, ca tu tre sa stii ce faci deseara. Nu conteaza ca n-ai fost invitat, n-are importanta ca ti se spune clar ca nu ai ce sa faci acolo, tu tre sa stii. Eventual, sa-ti si exprimi regretul ca nu poti sa mergi, daca asta se intampla.

3. Mergi acasa la amicul/amica ta oricand. Asta inseamna la orice ora. Cand ajungi, aplica zicala: “Da-mi si mie un foc, ca as fuma o tigara si mie- o foame de mor de sete, iar n-am unde dormi la noapte”. Da iama prin frigider, bea tot sucul, da-i naibii pe restul, ca or avea bani sa-si cumpere.

4. Intotdeauna sa te plangi ca n-ai bani. Sa fie clar asta, tuturor, ca tu niciodata nu ai tigari, bani de suc, de cafea sau de pus la gramada cand se mananca pizza la comanda. Plm, ii criza si pe tine te arde asta cel mai tare, iar restul nu conteaza. Daca te plangi ca esti fara bani, amicii tai se vor invata cu asta si, de la un moment dat, n-o sa-ti mai ceara sa platesti nimic. Si o sa poti sa mergi intotdeauna, la fiecare acasa, cu mana goala.

Ma opresc aici cu sfaturile, ca nu vreau sa fiu mai rea deca am fost pana acum (yeah, right). Insa sunt satula de oamenii care se auto-invita peste tot. Sa nu ma intelegeti gresit, nu e vorba doar de oamenii care vin in casa mea, ci si de aceia care mai apar pe la prietenii mei pe acasa sau care apar peste tot, fara sa fie chemati, doar ca sa imi mai spuna o data ca nu au bani, ca-s saraci, ca “da-mi o tigara” etc.

Si cu asta, va urez un weekend minunat

Is satula de toate cacaturile din tara asta. Nimeni nu-i de vina. Banii de la buget s-au dus. Diateza reflexiva parca ii zice la asta. Nu au fost administrati prost, nu au fost facute cheltuieli aiurea, pur si simplu s-au dus. Nu mai sunt. Au demonstrat niste unii in Piata Revolutiei (nu zic, or fi fost indreptatiti oamenii sa strige ca nu vor sa le fie taiate salariile) si toate televiziunile au sarit sa capteze imagini cu “jos guvernul”, “huo base” and shit.

Nu-i iau apararea lui Basescu, din contra, a demonstrat de atatea ori ca nu stie sa fie presedinte. Il urasc pe Boc din tot sufletul, pentru ca io am mai mult curaj in fata superiorilor mei decat are el in fata lui Basescu. E o marioneta imputita si atat. Insa ma indoiesc sincer ca marioneta cealalta de Geoana ar fi facut altceva. Aceeasi concluzie o aveam, oricine ar fi venit sa ne conduca. Pentru ca groapa s-a sapat de mult, nu de acum cinci luni. Dar nimeni nu si-a permis sa imprumute niste coaie, sa mai puna pamant in groapa, ca veneau alegerile, cum sa dai afara 100.000 de bugetari? Plm, hai sa mai angajam, vedem noi ce cacat facem mai incolo.

Dar bai retarzi care stati degeaba prin primarii si alte institutii ale statului, care va plangeti ca vi se taie din salariu, vreau io sa va intreb acum, io unde dracu’ protestez? Cui ma duc io sa ma plang ca sefu’ a decis ca, pentru cateva luni, sa nu-mi mai plateasca salariul? Cui fut pumni in gura pentru asta? Unde ma duc sa plang ca am chirie de platit si ca mai trebe sa mananc si eu (chiar daca mai putin, ca no, tin la silueta…)? Ma duc sa urlu si sa ma jelui pe la guvern sau imi mai caut dracului ceva de facut, pana trece criza?

De cand ma stiu, am muncit 16 ore pe zi. De vreun an am lasat-o mai moale, ca vreau sa apuc sa cresc un copil macar pana face majoratul. De fiecare data cand a fost cazul, am tras de nebuna sa razbat, ca nu-mi baga nimeni in traista. Nu vad de ce de data asta ar fi ceva diferit. Dar io-s obisnuita cu munca, nu cu plimbat hartii dintr-un birou in altul si stat prin vacante in orasele infratite pe banii altora.

Mi-e sila de tot. Mi-e sila de Badea care arunca invective oricand, oricum, oricui. Mi-e si mai sila ca nimeni nu face nimic sa-l opreasca, ba mai are si o gramada de adepti. Adeptii aia demonstreaza ca, oricat ne-am stradui, tot astia ca el o sa iasa in fata. Cu cat esti mai nesimtit, cu atat esti mai adulat si mai votat. Ma si mir ca nu ni s-au maronit limbile de la atata lins in fund, secole de-a randul.

Ca asa ar trebui sa ne diferentiem ca natie: romanii is aia cu limba maro.

Ma povesteam cu un prieten pe messengerul nostru de toate zilele. Care prieten, imi povestea cu naduf cum unul dintre cei mai buni prieteni ai lui i-a intors spatele atunci cand avea cea mai mare nevoie. Cred ca stim cu totii povestea, am trait-o pe pielea noastra cel putin o data.

Ceea ce este foarte grav in aceasta poveste speciala, este ca acel prieten nu ar fi ajuns sa fie acolo unde e acum fara ajutorul oamenilor din jur, in mod special al prietenului meu. Da, in orice prietenie exista suisuri si coborasuri, doar ca asta ar trebui sa intareasca, nu sa destrame o prietenie.

Ma intristeaza foarte tare chestiile astea, mai ales ca ma simt fara putere si nu pot sa zic nimic sa-mi fac prietenul sa zambeasca. Simte aceeasi amaraciune pe care am simtit-o si eu atunci cand prietenia mea de 7 ani s-a dus pe apa sambetei doar pentru ca ea se casatorise, iar sotul ei a considerat ca prietenii lui sunt mai importanti decat prietenii ei. Nu spun ca eu as fi fost prietena perfecta, ca eu n-am facut greseli in relatia cu ea, doar spun ca a fost pacat sa se arunce la gunoi atata timp si atatea intamplari traite impreuna.

Pentru ca imi doresc foarte mult sa il fac sa se simta mai bine, as vrea sa va rog pe voi, cei care ma cititi, sa ii spuneti de ce nu ar trebui sa sufere pentru un om care si-a permis sa le calce prietenia in picioare. Eu o sa ii trimit link-ul pe messenger, ca nici nu stiu daca stie ca am blog

Il stie toata lumea, e ala care are cel putin 10 site-uri, de orientare diversa, cu cate 1000 de unici adusi acolo prin spam de mare calitate. Isi da cu parerea despre orice se intampla in online, dar asta doar pentru ca toti is niste prosti. Manafu are niste evenimente de tot rahatul, iar Bobby Voicu nu are ce cauta in mediul asta. Desigur, cand se intalneste cu ei fata in fata, ii cheama la cafea, pentru ca el are niste proiecte despre care vrea sa vorbeasca.

Comunitatea de bloggeri din care face parte e de cacat, pentru ca nu-i accepta peroratiile penibile despre ceea ce face el in online. Niste prosti, ca are mai mult trafic decat aialalti toti la un loc. Sa nu mai vorbim de relevanta, cei 400 de follower pe twitter si miile de vizitatori ii confera automat statutul de blogger cu greutate (virtuala, ca aia naturala exista deja).

El nu merge la evenimente, dar isi permite sa le critice, din spatele mnitorului, bazandu-se pe niste tweet-uri si maxim 3 articole. Nu merge la intalniri cu bloggeri, ca nu-s de nasul lui, dar isi permite sa critice fiecare actiune de felul asta, ca e normal ca toti sa se intalneasca si sa il vorbeasca pe el de rau. (Da, ma, si aia la rugby, cand se aduna in mijlocul terenuli, tot despre el vorbesc).

Iar cand se simte nebagat in seama, inventeaza niste conflicte. Noroc ca noi, astialalti, deja stim sigur ca ori e schizofrenic, ori paranoic, ori ambele. Nu, nu dau link, si nu din bun simt, ci din cauza ca nu vreau sa-i trimit pe pagina oameni adevarati, nu boti de Google.

Ma, explicati-mi si mie, ca nu inteleg. Io, cu matematici aplicate in economie si politica, nu ma inteleg de nici un fel. Adica FMI n-o dat noua niste bani. Bun. Noi ce-am facut cu ei? Ne-am luat jipane. Bine, nu noua, ci alesilor. Plm, nu poti sa trimiti omu’ la munca in Dacie sau, mai rau, pe jos. Mno, acum FMI vine la controale, ca-si vrea banii inapoi. Si daca nu banii, macar dobanda.

Intre timp, onor statul roman (muri-r-ar in bezna), s-o gandit sa imbunatateasca imaginea Romaniei in lume printr-un nenorocit de site care costa juma’ de milion miliard (!!!) de euro. Booon. Asta pe langa alte cacaturi de si le cumpara pe la parlament, gen hartie igienica de 100.000 (una suta mii) lei.

Biensur, cineva tre sa plateasca la un moment dat, nu? Cine? Pai eu si restul. Cum se face asta? Se pune un TVA de 25% si am rezolvat problema. Ca doar ce poate sa faca prostimea? Tace si inghite, ca-i directiva de la conducere. Iar alesii, in continuare, stau si dorm.

Of, ca nu s-ar prabusi un avion cu cel putin jumate din astia in el.

Dupa cum stiti, de vreo doua luni impart acelasi apartament cu Cristina. Frumoasa casa, ne “simtem” bine, avem de toate, nimic nu ne lipseste. Io mi-am exprimat optiunea de a folosi uneltele care ma conecteaza la televiziune, ca, nu-i asa, mai vezi o emisiune de mare angajament, gen “Fermier, caut nevasta”.

Toata chestia e ca, desi am un aparat de ala ce ma conecteaza la televiziunea digitala, acel aparat imi “citeste” doar HBO pack, adica HBO, HBO Comedy si vreo doua Cinemax-uri. Pentru celelalte programe “nu am acces”, desi prin cablu functioneaza de minune.

Ma iau eu frumusel si sun azi la serviciul clienti UPC. Dupa ce astept o vreme, sa-mi verifice contul and shit, domnul cu care ma conversam (si care imi confirma ca proprietarul apartamentului in care locuiesc a optat pentru televiziune digitala) ma transfera cu gratie ca o domnisoara “de la comercial”. Car domnisoara imi spune delicat ca da, domnul a optat pentru televiziune digitala, doar ca ei au uitat s-o activeze. Si nu numai ca au uitat sa o activeze, au cam uitat si ce fel de abonament dorea domnul.

O intreb daca, cumva, UPC foloseste acel sistem de indosariere prin fisete (adica daca fac contracte de mana pe care mai apoi le indosariaza in sertare din metal), ca altfel nu-mi explic cum nu au o baza de date pentru clienti. Amu, io ma intreb cam ce-o fost si in capul proprietarului apartamentului, daca n-o avut nici o treaba ca si-a cerut televiziune digitala in 2008, iar in 2010 inca se uita la tv prin cablu.

M-o pus sa-l rog pe proprietar sa trimita un mail in care sa specifice ce fel de abonament dorea. Io acum ma gandesc cat o sa-mi ia sa fac o adresa de mail? 5? 10 minute?

Ca tot ziceam intr-un articol precedent de bloggerii care comenteaza campaniile marilor trusturi de la noi din tara, ia sa dau eu un exemplu de blogger carcotas si sa ma irit la o chestie pe care am auzit-o aseara la radio.

Deci Info Pro, ora si ceva trecute fix, stiri: “Maine seara va incepe Noua campanie ProTv, care se numeste Exista viata dupa cutremur”. Asta inseamna ca, incepand de azi, maretul trust Media Pro va incepe sa adune bani si capital de imagine, folosindu-se de tragedia haitienilor si a indonezienilor (ma gandesc ca despre ei este vorba, ca alte cutremure nu stiu sa fi fost ). Deci, hai sa ajutam populatia planetei.

Ipocritilor. Atat am de spus la adresa lor. Se uita mult peste granitele tarii, cand tot ceea ce trebuie sa faca e sa se uite la un metru peste gardul lor din pache Protopopescu nr. nush cat. Sau mai incolo, prin Moldova, unde is luati aia pe sus de inundatii. Sau si mai incolo, la banateni, ca si ei au apa din belsug, nu la genunchi, ci pana la genunchi. Bine, inca nu, dar in curand o sa fie iar inundatii in toata tara.

Nu trebuie decat sa dea un ochi prin spitale, sa vada cum mor ai nostri ca n-au de nici unele, nici macar ace pentru perfuzii. Sau sa arunce o privire prin orfelinatele romanesti, care gem de copii abandonati si pe care statul ii scoate in strada la 18 ani si ii lasa de izbeliste. Ca n-ar face o campanie sa-i ajute pe copiii astia care se trezesc ai nimanui dupa ce statul decide ca au varsta legala pentru a se intretine singuri.

Jos palaria? Ba mai degraba “in your face”, cam asa arunca ProTv-ul palaria in ochii nostri. Si cu putin de praf, de la mizeria de pe strazi si din capetele lor luminate. Muriti in bezna.

LE: titlul se mentine, s-a lansat campania, e vorba despre cladirile care s-ar darama la un cutremur. Cum ar veni, ProTv atrage atentia asupra drobului de sare. Nu ca n-ar fi o problema importanta, dar mi se pare ca ar fi altele mult mai importante de rezolvat. Poate ma insel, poate nu.

Sunt bloggerii. Sa nu imi ziceti ca n-ati observat. E vreun marlan in trafic? Bloggerul e cu camera pornita, sa-l “capteze” pe nenorocit si, mai apoi, sa-l faca troaca de porci pe blogul personal, de nu-l mai spala nici sapte ape. Of course, el este stapanul codului rutier, n-a gresit niciodata in viata lui, iar daca ar trebui sa completeze cartea aia de chestionare, n-ar avea nici o greseala.

Primeste un e-mail de cacat de la o companie? Sus pe blog, sa-i invete minte pe nenorociti (io am facut asta chiar de doua ori; apoi, mi-am dat seama ca poate nu-i chiar atat de bine). Avem o campanie publicitara de tot rasul, pe la televizor sau pe radio? Pai isi dau cu parerea cat e de proasta, ii gratuleaza pe cei care au muncit la ea cu niste epitete de l-ar face pe Caragiale sa bage capul in pamant de rusine.

Da, bloggerii nu gresesc niciodata. Opiniile lor sunt nesurmontabile pentru ca “blogul meu e singurul loc in care pot sa tai si spanzur dupa bunul meu plac” (expresie preluata de mine de la o buna prietena). Singura problema vine atunci cand dai cu miere cu o mana si peste cateva luni pui, cu cealalta mana, noroi acolo unde era mierea odata, chestie care se intampla destul de frecvent.

Si se mai intreaba unii de ce e Zoso relevant. Sau Arhi, sau VisUrat. Pentru ca, oricat de mult cred altii ca sunt aroganti, isi pastreaza parerea si nu ling acolo unde scuipa. De aia ei au campanii publicitare si altii ii blameaza pentru asta, doar din invidie ca altii nu au. De aia pe ei ii cauta lumea si au mii de unici pe zi, ca mai sunt oameni in tara asta care apreciaza verticalitatea.

Plm, m-am enervat ca am comentaci (unii anonimi, altii doar bloggeri anonimi), care ma acuza ca ma vand “pentru niste euro”. Pai poate ca altii apreciaza ca sunt acida numai atunci cand trebe. Si orice motiv ar avea, ma bucur ca au incredere in mine. Sa-mi dea ei bani, aia care ma injura, si pe cuvantul meu ca scriu numai articole despre porumbei, iarba verde si floricele. Parol.