Zapada asta mi-a adus niste amintiri care sunt atat de indepartate incat par din alta viata.

Eram in clasa a noua cand l-am cunoscut pe Cosmin, varul celei mai bune prietene ale mele din timpul liceului. Bucurestean la origine, s-a mutat in Sibiu la facultate pentru ca vroia sa fuga de nebunia Bucurestilor si, in plus, mostenise o casa de la o matusa, asa ca i s-a potrivit numai bine. Prietena mea s-a cuplat cu el (ho, nu sariti, ca erau veri de gradul 2 sau 3), asa ca eram mai tot timpul in vizita. La el am ascultat Guta prima oara (pe vremea aia canta muzica tiganeasca adevarata, care mi-a placut atunci si imi place si acum), la el am auzit Tom Waits si m-am indragostit iremediabil, el mi-a dat o caseta cu Sade, pe care am dus-o acasa si i-am returnat-o dupa vreo doi ani.

Cosmin avea doi prieteni foarte apropiati: pe Ovidiu si pe Liviu. more…

Saptamana asta a fost (si inca e) pentru mine un fel de “uita-te in trecut ca sa poti privi spre viitor”. Bineinteles, printre cei care si-au pus amprenta asupra personalitatii mele se numara si cativa profesori care mi-au fost extrem de dragi.

Invatatoarea mea. Tanara, frumoasa, calda, proaspat iesita de pe bancile scolii (avea 19 ani cand ne-a “preluat”, in clasa I, avea o lumina in ea care inca ma fascineaza, de cate ori am ocazia sa ma intalnesc cu ea. In clasa a doua a lipsit pentru o saptamana si toti eram extrem de nelinistiti pentru ca nu stiam ce se intampla. Misterul a fost elucidat cand “tova” a venit cu un set de fotografii, care o aratau pe ea langa un tanar frumos, imbracati in mire si mireasa. Se casatorise si a venit la scoala fericita sa impartaseasca cu “copiii ei” un eveniment atat de fericit. In anii in care mi-a fost invatatoare m-a invatat ca zambetele fac minuni si incalzesc oamenii din jur.

Ciclul gimnazial a adus o schimbare mare. more…

Si-am fost si la Artmania, in sfarsit, ca ma chinui sa ajung de la primul numar, adica de prin 2007.

Prima zi de festival i-a avut pe Tristania, My Dying Bride si Opeth. Io-s fan de gothic, insa doar Tristania a fost pe gustul meu, celelalte doua formatii au fost putin cam hard pentru mine. Am inteles ulterior ca ei promoveaza progressive black metal, chestie destul de greu de digerat. N-as asculta asa ceva acasa, dar multitudinea aia de sunete si basul care imi vibra in piept au fost antrenante. more…

Sunt in Sibiu, scriu pe fuga pentru ca ma pregatesc sa merg la Ocna Sibiului. Aseara am fost la prima zi de concerte de la festivalul Artmania: Tristania, My Dying Bride si Opeth. Stiu ca multora nu le spune nimic numele astea, insa a fost o zi de festival reusita. Am ras intr-una, cu gura pana la urechi, dar povestim cand m-oi aseza pentru mai mult de 10 minute in fata calculatorului.

Deseara, Pain si Nightwish la festival. Maine - botez. Poimaine - Nebuloasa lata de obosita.

Weekend fain!

Cand am plecat din Timisoara marti, eram destul de nelinistita. Nu mai dormisem o noapte intreaga de ceva vreme si ma asteptau 3 zile de bobinat prin Sibiu, orasul care nu intotdeauna ma primeste asa cum ar trebui…

Bineinteles ca furia rosie iar mi-a dat de furca (cred ca de aici venea si nelinistea mea), am pierdut cam 3 ore incercand s-o aduc pe drumul drept. M-a prins noaptea pe drum si, asa cum ma asteptam, drumul a fost infernal, nu-i chiar misto sa conduci rupt de obosit pe un drum nemarcat, cu zeci de masini care vin din sens opus si iti lumineaza retina pana la ultimul nerv. Picatura care a umplut paharul a fost la sosire, cand am incercat sa deschid poarta pentru masini, la curtea alor mei, si mi-am prins degetul mare de la mana stanga de am crezut ca las in maner o bucata din el. M-am pus in fund, langa poarta larg deschisa, in noroi, si am plans sanatos. Acum e negru. Degetul. Sper sa nu cada.

Ieri m-am trezit direct cu o durere de spate infernala. Atat de infernala incat nu puteam respira. Nici acum nu respir prea bine, da’ ma dau cu tot felul de creme, asa ca e suportabila durerea. Tre sa stau putin intr-o parte cand vreau sa respir mai adanc, dar in rest e ok, disimulez cu gratie

Stati, ca stiu sa zic si de bine: m-am simtit minunat in Sibiu. Am vizitat locuri vechi, am gasit altele noi, am fost rasfatata de prietenii mei si am reusit sa stau de vorba serios cu sora-mea. Ceea ce-i foarte bine.

Ca un fel de PS: sibienii conduc la fel de agresiv ca bucurestenii, doar ca mult mai prost. Imi pare rau sa zic asta despre ei, dar am senzatia ca oamenii astia de aici sunt mega-frustrati de apelativul “provinciali”. Desi poate ca soferii aia de care ma plang eu sunt sibieni veniti din Valcea. Ca, nu stiu daca stiti, dar in Valcea popa spune cam alte cuvinte cand boteaza un bebe: “In numele Tatalui si al Fiului, ia drumul Sibiului”.

* ieri am condus in conditii vitrege: intre Oradea si Cluj a nins de a rupt (cu zapada pusa pe jos, drum ud, tot tacamul); eu am constatat ca am sanie in loc de masina, ca doar posed cauciucuri de vara si tractiune pe spate, ceea ce e usor cam nasol pe un drum cu multe serpentine;

* am realizat ca am nevoie de frana de mana cand circul printr-un oras cum e Clujul; a tinut, culmea;

* la Cluj nebunie, treaba, intalniri (fructuoase), abia am asteptat sa vina seara si sa merg la Irish Pub, sa mananc un O’Sandwich; cand mi-a spus Andrei Crivat ca au o problema la bucatarie si nu mai fac mancare in seara aia, era sa lesin; noroc cu Adi Hadean (saru’mana pentru masa, maestre!) care s-a indurat de un suflet infometat si mi-a pregatit un O’Ceapa pe care a trebuit sa-l mananc intr-un loc ferit de ochii celorlalti consumatori;

* Groparu a ajuns exact cand ingurgitam eu mai cu spor, drept pentru care m-o banuit ca m-am infometat bine de tot, ca sa le fac paguba in bucatarie la Irish;

* m-am simtit tare bine cu ei (multumesc Crivatului ca s-a oferit sa ma culeaga de pe drumul plin de primejdii dintre Oradea si Cluj) si imi pare rau ca n-am stat mai mult de povesti; asa-i cand te intalnesti in mijloc de saptamana, toata lumea are treaba a doua zi dimineata; asa ca, am promis ca mai merg si o sa mai merg, cu siguranta;

* sambata se intampla o chestie misto la Irish Pub-ul din Cluj: Romania vs. Serbia nu numai la televizor, ci si in bucatarie; adica au pregatit un meniu de mici vs pleskavica (stiu ca pentru timisoreni asta e o banalitate, dar la Cluj nu stiu ce inseamna o pleska adevarata) si cred ca o sa fie super faina atmosfera de acolo;

* azi sunt la Sibiu; mi-a fost dor de orasul asta dar acum vreau sa plec; daca nu eram atat de obosita, probabil as fi plecat mai departe in seara asta;

* nu trebuie sa uit sa povestesc de serviciile de rahat pe care le gasesti in Sibiu la tot pasul; e incredibil cum partea asta a lucrurilor pare ca nu se va schimba niciodata in orasul asta.

Pentru ca tot ma plictisesc (pariu ca zilele urmatoare o sa tanjesc dupa momentele astea de plictis maxim), am dat o raita pe blogurile pe care nu le citesc atat de asiduu ca pe cele din blogroll-ul meu. Si am gasit la Neuronu, Zoso si Ovi un filmulet facut la misto de cei de la Onion News, de care mai auzisem ca se cam tin de glume, desi in cazul de fata n-am vazut ca ei sunt autorii stirii. Bineinteles ca romanasii nostri, cetitori de bloguri si atoatestiutori pe acest taram internaut, s-au apucat sa dea cu paru’ in aia care au pus filmul la ei pe blog. “Hahaha, ce prosti sunteti, ca puneti botu’” si alte elucubratii de genu’. Dar nu asta vreau sa spun, ci vreau sa povestesc o chestie intamplata pe bune acum cativa ani, in universul minunat Orange Romania.

Pe vremea cand lucram la dealer-ul Orange din Sibiu, aveam un coleg care era vesnic pus pe glume. La un “1 aprilie” s-a gandit el ca nu-i rau sa faca o farsa colegilor de breasla si a facut un e-mail gen “informare pentru dealeri” (primeam de astea tot timpul, Orangele facea modificari in oferta cand iti era lumea mai draga) care suna cam in felul asta: “Dragi parteneri, va anuntam ca oferta Orange pentru abonamentul incheiat pe o durata de doi ani va contine 20 de minute nationale gratuite, 100 de SMS-uri in orice retea si 50 de MMS-uri in orice retea, pe toata durata abonamentului. Pentru informatii suplimentare accesati aplicatia EPOS, sectiunea oferte”. Deci, informare in toata regula, iar aceasta informare a ajuns in casutele postale ale tuturor dealerilor Orange care existau la acea data in Sibiu. Chiar si in e-mailul celor de la Orange Shop Sibiu, care au sunat disperati la Bucuresti sa faca scandal ca de ce nu le-a spus nimeni nimic.

Scandalul care s-a iscat a fost monstruos, seful a innebunit, Orange-ul vroia sa incheie contractul cu noi, disperare maxima. Evident, colegul pus pe glume a fost dat afara (de fapt mutat la service, era/este un om foarte capabil), firma a platit o amenda substantiala, apoi totul a fost uitat. Ghiciti ce continea oferta Orange la 3 luni dupa incident: 20 de minute nationale, 100 de SMS-uri si 50 de MMS-uri.

Asa ca nu m-ar mira sa vad peste un an cum lanseaza Apple laptopul cu un singur buton

Ce de praf s-a adunat pe aici. Am zis ca iau vacanta si am luat-o de tot. Fara mers la birou (!!!) (doar o zi intre Craciun si Revelion, dar nu se pune), fara telefon de serviciu, fara stress. Doar am mancat (am pus 4 kg in perioada asta), am dormit, m-am uitat la filme si am calatorit.

Craciunul a fost frumos, ca orice Craciun. Cred ca am fost cuminte, ca am primit mai multe cadouri decat m-am asteptat. De unul, in mod special, am fost extrem de surprinsa, drept urmare am si reactionat destul de prost, dar asta e deja alta poveste. Am calatorit la Sibiu, m-am vazut cu Baghy (un zapacit si jumatate), pe care l-am carat dupa mine in vizita la prieteni - si sper ca s-a simtit bine, m-am plimbat prin frumosul oras si cam atat. Relaxare totala.

Revelionul a fost la Herculane, o zona minunata, dar parasita cu desavarsire. Am mancat un frig crancen, de multa vreme nu am mai simtit frigul ala de munte, dimineata, cand teracota incalzita cu lemne e rece de cateva ore si nu-ti vine sa te dai jos din patul incalzit, chiar daca e musai sa vizitezi toaleta . Oricum, a fost minunat, m-am simtit foarte bine cu niste oameni pe care nu-i intalnisem inainte. Poze si alte detalii..poate mai incolo, poate maine. Azi ma voi bucura de ultima zi de vacanta, butonand telecomanda. Duminica frumoasa!

De maine seara intru si eu in vacanta, pentru ca am nevoie de relaxare (un cuvant caruia trebuie sa-i dau o definitie, ca mi-a aruncat Dani o leapsa): o sa mananc, o sa dorm, o sa-mi revad prieteni dragi, o sa cunosc oameni noi…asta inseamna relaxare pentru mine. Ma voi plimba prin Sibiu, voi face poze (pe care sper sa le pot pune aici, la un moment dat), in concluzie, voi face un maaare nimic.

Craciun fericit!

PS: cuvantul urmator pentru joculetul blogosferic este remiza, si trimit leapsa repede-repede spre Richie si Dojo

PS2: cine are chef de un ceai cald intr-unul din baruletele cochete din Piata Mica a Sibiului, sa dea un mail

Si cum ziceam in postul anterior, iubitul meu se vedea pus in situatia de a-si infrunta oarecum trecutul, de a accepta in sanul familiei femeia care nu cu mult timp in urma ar fi trebuit sa-i devina sotie. Nu mai trebuie sa spun cum ma simteam eu, parca-mi cazuse cerul in cap, mi-era teama de trecut, prezent si viitor in egala masura. Cine a iubit vreodata, stie la ce ma refer. N-am prea avut incotro, a trebuit sa-mi ascund undeva intr-un colt gandurile marsave pe care le nutream in prezenta domnisoarei in cauza si sa ma comport cat de civilizat pot. Am si reusit, in ciuda faptului ca, de cate ori ne intalneam in familie plutea un fel de jena prin aer de stateau toti cu capul in jos. Eu nu, n-aveam de ce. more…