Uita-te la glezna mea – Piata Roosevelt

Obiceiurile sanatoase m-au dus vineri la teatru. Din nou. Si nu stiu cum reusesc, dar aleg cele mai complicate, ciudate, nebune si bolnave spectacole, cu personaje mancate pe interior de tot felul de demoni. Poate fac asta doar ca sa imi dau seama ca viata mea, asa presarata cu nebunie cum e, are totusi o stabilitate la care altii doar viseaza.

Piata Roosevelt, spectacol in regia lui Radu Afrim, e mai mult decat fucked-up: un tata politist care umbla prin baruri, isi pierde fiul, care moare ciopartit de dealerii de droguri ai pietei; ceilalti 3 copii ai lui sunt oricum pierduti in mrejele vietii destrabalate pe care piata o ofera, travestiti, prestand slujbe care ii aplatizeaza si ii depersonalizeaza sau cautand iubirea intr-un fel care ii lasa lipsiti de suflare. Am avut tot felul de sentimente urmarind piesa, ba chiar de la ras cu lacrimi am trecut la lacrimi in toata regula, iar aplauzele de la sfarsit au fost date din toata inima.

Actorii Teatrului National Timisoara sunt tot mai buni pe zi ce trece. E extraordinar sa vezi acelasi actor (Ion Rizea), in decurs de 2 luni, interpretand minunat 3 roluri diferite si foarte foarte puternice (Domnul M – Boala Familiei M, Dave – The Full Monty si Aurora – Piata Roosevelt). E si mai frumos sa vezi un tanar actor ca te surprinde cu jocul lui, prima oara intr-un rol care nu parea sa fie cine stie ce si apoi cu altul foarte plin de substanta, presupunand o metamorfozare completa (si ceva mai multe veleitati de cantaret): Calin Stanciu Jr. – Suzanna, travestitul.

Si ca sa fac legatura cu titlul, replica mea preferata a fost “uita-te la glezna mea pan’ te-apuca lacrima”. Iata videoclipul cu melodia Suzannei din spectacol:

Daca e de vazut? Da, cu siguranta. Desi spectacolul a avut premiera in 2009, inca se mai joaca cu sala plina si sper sa se mai joace mult timp de acum inainte.

Tweet