“Vizavi. Treci drumul si ai ajuns”
Bucurestenii astia au un stil aparte de a defini “aproape, vizavi, dupa colt”, chestii care, in mod normal, sunt foarte bine definite in dictionare. Eu stiu ca “vizavi” inseamna peste drum, cumva. Ei bine, in Bucuresti nu e chiar asa. Si sa va zic.
Ieri dimineata, Gara de Nord. Stiam ca hotelul la care trebuia sa ajungem era “aproape” de gara. No, mergem la taxi, taximetristii zic ca nu ne duc. Ca e aproape. Pana la urma, gasim un taximetrist dispus sa ne conduca, urcam, fericite (ca deh, bagaje) si ne pregatim sa coboram in 3 minute. Ca-i aproape.
No, aproapele asta o fost vreo 3 strazi mari, lungi si late si vreun sfert de ora de plimbarit prin frumosul oras. Cam ca de la mine de acasa pana la mall, adica jumatate de Timisoara.
Aseara, inainte de iesit in oras, ne gandim noi, mai multi, ca ar cam trebui sa mancam ceva, sa nu mergem cu stomacul gol la karaoke. Aflam ca “vizavi, peste drum” e Trattoria Il Calcio. Si iesim din hotel si mergem. Si mergem. Si mai mergem un pic. Mai mult pe drum, ca pe trotuar nu se poate circula, e gheata multa si murdara. Si dupa vreo 20 de minute ajungem si noi “vizavi”, sfarsiti de foame si lesinati de atat ras. Ca no, in alte parti ale tarii, “vizavi” e chiar peste drum.
Ma, bucurestenilor, ce Dumnezo ii in mintea voastra?
Tweet
eu am patit o chestie asemanatoare cand am fost la munte si cautam o stana. dar acolo se intelege ca is obisnuiti oamenii cu mersul pe jos si cu distantele. cand am intrebat unde e stana, ni s-a raspuns: numa aici peste deal. numa aiciu ala o fost 2 ore de mers pe jos si 3 dealuri:))
pai de la hotelul vostru pana la trattoria (daca e aia de la victoriei) teoretic faci vreo 10 minute 😀 e o singura statie de autobuz si cam astea sunt distantele
iar restaurantul e vis-a-vis de hotel, nu e pe aceeasi parte :))
cand faci zilnic pana la serviciu 10-15 km (cu diverse mijloace de transport in comun), distantele sunt percepute diferit.
Eu cand m-am mutat in Bucuresti tot asa imi luam cate o teapa cu distanta la doau zile , dar te obisnuiesti repede
alex, de la minerva pana la victoriei faci 10 minute doar daca mergi gura-casca, admirand casele vechi de pe lascar catargiu
Poate v-a plimbat taximetristul mai mult decat trebuie. Unii mai fac asa ( pentru bani ), mai ales ca v-a vazut cu bagaje si poate s-a prins ca nu sunteti din oras.
Ruxa, am mers 17 minute pe ceas, pas hotarat, ca era frig. Oricum, jumate de bulevard nu prea inseamna “vizavi”, oricum ai lua-o
hai ma nebu, ca chiar e peste drum de minerva, doar ca un pic in diagonala 😛
Da, mai Andrei, asa e :))
Doar trebuia să treci strada, Nebu 😛
Mie mi-a plăcut întotdeauna diferenţa de percepţie a timpului între mine şi bucureşteni. “Mergi pe strada X şi ajungi imediat, într-o oră eşti acolo” sau “Aaaaa, e aproape, faci decât 40 de minute”, adorabil.
Ioi, da, asta cu “ajungi imediat, sunt 4 statii de metrou si apoi iei autobuzul inca 2 statii” e priceless :)))))
:)) Bine că nu sunt singura. Când am ajuns în Bucureşti, acum 3 ani, eu puteam să jur că vizavi înseamnă “peste drum”, nu “peste drum, da’ în diagonală şi meeeergi”. :)Iar faza cu “ah, păi ajungi imediat” care era de fapt egal la final cu 2 ore. :))
[From the other side…]
Cand m-am mutat din Brasov in Bucuresti am avut exact problema inversa. Intrebam oamenii pe strada cum sa ajung undeva si se apucau sa imi turuie autobuze. Eu, obisnuita ca in Brasov mergeam de oriunde pana oriunde pe jos (din Tractoru in Schei sau in Astra, nu conta, mereu pe jos), ii intrerupeam frumos si le explicam ca nu ma intereseaza, vreau sa merg pe jos. Si aproape mereu reactia era ceva de genu’ “cum pe jos? pai e departe…” – “departele” lor era aproape intotdeauna sub douazeci de minute.
Da, Bucurestiul e mare, de cele mai multe ori nu am timp sa merg pe jos, nu pot sa-mi permit alea doua ore cat imi ia sa ajung din Militari in Salajan sau din Salajan la Piata Presei Libere. Insa in nici o situateie nu as putea sa inteleg de ce as lua metroul strict pe distanta Unirii-Universitate sau invers, cand mergand scot ~9 minute intre cele doua, iar cu metroul, cu tot cu coborat/ urcat printre mocaiti si asteptat pe peron e posibil sa nu scot mai putin de atat.