Ce putem invata de la bloggeri

E o vorba care spune cam asa: “daca nu poti sa faci bine ceea ce faci, mai bine nu ma faci deloc.” Chestia asta se aplica in orice domeniu in care lucrezi, chiar si in viata personala. Daca stai intr-o relatie care nu-ti face bine, trebuie sa iesi din ea, daca nu faci lucrurile pe care le promiti prietenilor, mai bine nu mai promiti nimic si tot asa.

In blogging e la fel, cumva, desi mie imi place sa cred ca, pentru majoritatea celor care scriu, blogul e un hobby si trebuie tratat ca atare: scrii ce simti si cand simti, fara sa fii constrans in vreun fel de niste reguli foarte stricte.

S-a spus, in ultimele zile, ca blogosfera e un can-can, ca nu se mai scriu articole de calitate, ca toata lumea se cearta. Nimic mai fals. Oamenii pe care ii citesc eu sunt buni si calzi, scriu din suflet, scriu despre ceea ce ii reprezinta si ajung sa ii cunosc doar citind ce scriu. Cu bucurii, tristeti, frustrari, amuzament, fiecare dupa cum simte in ziua in care scrie.

Ieri am facut un exercitiu pe Twitter. I-am rugat pe cei care ma urmaresc sa-mi spuna care e articolul cel mai drag pe care l-au scris. Am petrecut mai bine de o ora citind (sau recitind) articole care mai de care mai frumoase si mai motivante. Vi le dau mai jos, cu rugamintea sa cititi si ce scrie dupa ele.

(in ordinea sosirii)

Dana Ilie – o foarte amuzanta poveste din copilarie.

Paul Melinte – o intamplare din viata lui pe care a vrut s-o transmita si altora, poate invata din greselile lui.

Corina Scheianu – sunt doua articole, care tin de viata; marturisiri care mi-au placut, desi sunt foarte triste. Una despre o despartire, cealalta despre tatal ei.

Alexandra Blas – un articol suparat pe viata, scris, probabil, intr-un moment de frustrare maxima.

Andrei Cismaru – unul dintre cele mai frumoase articole citite ieri, o poveste despre un taximetrist. Pentru ca, nu-i asa, viata ne e mai buna daca ne uitam la oamenii buni din jurul nostru.

Catalin Paval – un moment in care a simtit ca trebuie sa prezinte niste scuze. De admirat, in ziua de azi nu prea mai vezi intamplandu-se asta. (la ora la care scriu, blogul lui Catalin e cazut; las link-ul si sper ca se rezolva problema pana il voi publica sau macar la scurt timp dupa asta)

Anne-Marie Chelariu – o scriere blanda a unei femei indragostite; poate despre barbatul de langa ea, pe care asa il vede, poate despre toate calitatile celor pe care i-a intalnit pana acum.

Rares Cojocaru – un melancolic, cu siguranta, despre toamna. Sau despre ea.

Oana Bratila – un articol scris in momentul unei schimbari majore in viata ei. Minunat.

Cristian China-Birta – despre viata ca o muzica, despre suflet, melancolie si pasiuni.

Roxana Bursuc – povestea unei actiuni umanitare si bucuria ce iti ramane in suflet dupa ce faci un gest frumos cu minim de efort.

Cristina Bazavan – despre intalnirea cu Akram Khan (si o intamplare a vietii lui), dansator si coregraf, cu care a reusit sa stea de vorba printr-o intamplare fericita a sortii. Lucrurile bune li se intampla celor care si le doresc foarte mult.

Andreea Pietrosel – fericirea suprema se poate simti oriunde, atata timp cat iti doresti asta. Vai, ce mi-a placut de tare!

Laurentiu Buica – un indemn catre noi toti: spune ce simti!

Cezar Vasile – cateodata, lucrurile din jurul nostru vad atat de multe; si devin repere in viata noastra. Povestea unui felinar.

(LE) Elena Ciric – nu stiu cum am uitat de articolul asta, ca mi-a placut cel mai tare dintre toate. Povestea unei familii de parasutisti, povestea unor sentimente, povestea curajului.

Am citit articolele astea si m-am simtit mai bogata, macar pentru o ora. Am invatat alte lucruri despre oamenii cu care, poate, n-am o legatura si in viata de dupa internet. Am invatat ca suntem singurii capabili sa ne facem viata mai buna sau mai rea si ca depinde doar de noi felul in care ne amintim, chiar daca unele amintiri sunt urate.

Bloggerii scriu experiente, fiecare dupa cum le-a trait si dupa cum le-a simtit. Poate ca nu toti bloggerii au o scriitura perfecta si stiu sa puna pe hartie virtuala tot ceea ce simt, dar asta e farmecul atunci cand citesti un blog: sa incerci sa-l intelegi pe cel din spatele tastelor.

Daca as lucra la o agentie si as vrea sa fac campanii cu bloggeri, i-as selecta dupa acest criteriu. I-as ruga sa-mi trimita cel mai drag articol al lor si as incerca sa-i cunosc asa. Sa stiu daca se potrivesc cu campania mea, daca se identifica, daca vor putea sa scrie nefortat. Da, e mai mult de lucru, dar o treaba bine facuta cere mai mult timp. Poate asa ne scapam de articole seci si fara continut adevarat.

Tweet