În orașele „hip” nu curge lapte și miere la robinet
|Ba chiar aș spune că apa plată îmbuteliată e la mare căutare în orașele nu demult devenite dintre cele mai dorite în care să locuiești.
Au apărut multe articole în ultima perioadă despre orașele în care să te muți din București (în special)sau din oricare alt oraș în care trăiești momentan. Unul dintre ele e aici. Sibiu, Cluj sau Timișoara sunt, pentru moment, orașele devenite hot&hip, dar și Brașov sau Alba Iulia vin puternic din urmă. Ca un om care s-a mutat dintr-un oraș pe punctul de a deveni hip într-unul care era deja (adică din Sibiu în Timișoara), pot să vă zic sigur că mutatul dintr-un oraș în altul la maturitate e unul dintre cele mai grele lucruri de făcut în viață.
Îți spui că ai mulți prieteni acolo unde mergi și că o să-ți fie alături în fiecare moment.
Asta se întâmplă pentru că întotdeauna comparăm gândul unei mutări (mai mult sau mai puțin permanente) cu momentele în care am fost acolo în vizită. Când mergem în vizită, prietenii lasă tot și se văd cu tine, că aia e, doar nu vă vedeți în fiecare zi. ei bine, când se instalează certitudinea mutării, gândul că vă veți putea vedea oricând e atât de confortabil încât veți ajunge să nu vă mai vedeți (aproape) deloc.
Am un prieten care s-a mutat de la Cluj la Timișoara și după vreo două luni, așa, începuse să se întrebe de ce naiba nu se mai poate vedea atât de des cu oamenii pe care-i știa pe aici (care nu erau deloc puțini). Viața se întâmplă fie că vrem sau nu, iar responsabilitățile de oameni mari ne cheamă zilnic, din păcate. Drept urmare, orașul care odată i se părea fain și foarte primitor s-a transformat într-o cușcă, iar într-o zi pur și simplu și-a făcut bagajele și a plecat. Pentru că da, e greu să răzbești oriunde fără ca prietenii să fie lângă tine măcar la început.
În primele șase luni după ce m-am mutat aici, plângeam în fiecare seară. Noaptea visam cum e să mă mut înapoi în Sibiu. Iar asta în condițiile în care aveam doar familia în Sibiu, și aia cu viața proprie, deci n-aveam ceva la care să mă întorc neapărat.
Crezi că orașul e la fel de ofertant tot timpul, la fel ca în week-end-urile în care îl vizitezi.
Well, not so much. Timișoara, de exemplu, e un oraș destul de plictisitor. Nu atât de plictisitor ca Sibiul (să vorbească aici doar cei care au stat în Sibiu mai mult de o lună legat), dar în timpul săptămânii nu prea ai ce face. Mai mergi la un spectacol de teatru, mai prinzi un party vara, mai mergi la un film, la un festival – când e să fie, mai stai la o terasa, dar cam atât. În rest, mult timp cu tine și cu preocupările tale, că și cu prietenii te vezi în week-end.
În decembrie a venit în vizită un prieten bun. Venise la ceva turneu de tenis pentru amatori, a jucat vreo două meciuri, a pierdut, dar hotărâse oricum să stea vreo patru zile. După două zile m-a sunat și mi-a spus: „Auzi, noi plecăm. Am mâncat bine, am dormit bine, am făcut și sport, dar ne plictisim îngrozitor.” Ne văzusem deja de două ori timp de câteva ore, cât să și stai de vorbă cu prietenii. Da, Timișoara iarna e destul de plictisitoare, mai ales că e un frig infect cu care bănățenii nu-s chiar obișnuiți.
Așa că dacă îți place la evenimente, cafenele, restaurante, ieșiri la spectacole, concerte cu artiști mari din 2 în 2 săptămâni etc. (și ai trăit până acum la București), mai gândește-te de două ori până să te muți în orașele astea. Că nu-i toată ziua un FITS, un PLAI, un JazzTM, un Electric Castle sau un TIFF. Viața poate fi uneori chiar foarte plictisitoare, dar nouă ne place așa, că ne-am obișnuit.
S-ar putea să te șocheze prețurile la chirii și apartamente de vânzare.
Care sunt mult mai mari decât în București. Eu am noroc, plătesc 250 de euro pe un apartament cu o cameră destul de mare și împărțit deștept, dar stau aici de mai bine de 5 ani, iar fidelitatea (și faptul că am grijă de apartament) mi-a fost răsplătită prin menținerea prețului chiriei. Dar un apartament de două camele mobilat oarecum modern are un preț mediu de închiriere de 300 de euro. Și nu vorbesc de lux, ci de decență (atât la mobilă, cât și la amplasare).
Salariile sunt mai mici decât în capitală, la aceleași cerințe.
Iar problema este în special pentru cei care lucrează într-un domeniu în care ai nevoie de alți oameni ca să-ți poți face treaba (marcom), pentru că job-urile nu se găsesc pe toate gardurile, iar alea care sunt, nu-s foarte bine plătite. Iar dacă relocarea este făcută de o familie, treaba se complică puțin. Da, ai timp mai mult pe care să-l petreci cu familia ta, dar banii sunt mai puțini. Uneori, povestea asta cu timpul de calitate petrecut cu familia se rezumă și la un confort financiar ridicat.
Traficul e la fel de aglomerat, avantajul e că orașele sunt mai mici.
Și fiind mai mici, punctele de aglomerație sunt mai rare. E adevărat că toleranța noastră, a „băștinașilor”, e mai mică decât a unuia venit de la București, dar tot te frustrezi când îți dai seama că orașul tău e din ce în ce mai aglomerat și n-ai nicio putere pentru a schimba în vreun fel lucrurile. Poate doar să lași mașina acasă și să mergi pe bicicletă, pe jos sau cu mijloacelede transport în comun.
Sigur, sunt și multe avantaje, dar o să povestesc despre ele în alt articol. Dacă mai aveți de adăugat ceva la lista de mai sus, sunt mai mult decât întântată să fac un update. Oricum ar fi, dacă se gândește cineva care citește că vrea să se mute în Timișoara, îi stau la dispoziție pentru întrebări.
Tweet
Partenerul meu și cu mine ne-am mutat la Sibiu din Timișoara, am locuit acolo 2 ani și am revenit în Tm. Ne-a plăcut enorm de mult zona (și acum facem minim 3-4 ture pe an în “Siebenburgen” singuri sau făcând pe ghizii pentru prieteni) dar (1) nu ne-am obișnuit cu mărimea orașului și cu faptul că ajunsesem să vedem mereu aceeași oameni după nici jumătate de an și (2) nu ne-am obișnuit cu mentalitatea de oraș mic unde se pun etichete și în care, dacă nu ești localnic, profesional începi să te dai cu capul de un tavan de sticlă. Ca și banc, m-au lăsat cu gura căscată comentarii de genul “da, dar dl B, președintele consiliului județean nu este sibian, vine din satul X și în plus nu e sas, e landler (adică străbunii lui au ajuns numai de vreo 200 de ani pe aici și sașii de vreo 700 (!) Brrr.
Confirm ce spui despre Sibiu. Mi se pare un oras de locuit atunci cand iesi la pensie. E overrated ca e frumos. Da, e frumos, dar asta e doar perceptia superficial a multora. E frumos de vizitat. Sa poti doar si trai in el…
Nu am inteles la ce te referi aici “Iar dacă relocarea este făcută de o familie, treaba se complică puțin. Da, ai timp mai mult pe care să-l petreci cu familia ta, dar banii sunt mai puțini. ” (probabil la varianta in care lucreaza doar un membru al familiei?). Nu e o regula sa se intample asta. Problema care apare e cand in noul oras, un membru al familiei are un job ok sau isi gaseste relativ repede un job (sau varianta fericita – motivul mutarii e tocmai un job nou), in timp ce partenerul nu, fiind nevoit sa faca anumite sacrificii (fie sa fie dispus sa incerce altceva, in alt domeniu – reconversie profesionala fie sa se multumeasca cu putin)…e complicat..
Alte completari:
In orasele mai mari (Cluj, spre exemplu) calitatea serviciilor e superioara comparativ cu cea din orasele mici (Sibiu) si cand spun servicii ma refer la cele medicale (de orice fel), juridice, comerciale etc
In orasele mari, oportunitatile profesionale sunt mai multe decat in orasele mici dar si concurenta e mai mare.
Pentru cine cauta un job in industrie, Sibiu si/sau Timisoara sunt orase mai ok decat Cluj unde predomina industria software. Cam atat for now
Mici precizari:
Pretul chiriei variaza cu sezonul cand iei apartamentul. Vara-s mai ieftine. Nu cu mult, fiindca de cand pana si studentii raman peste vara, nu mai pica atat de tare pretul. Totusi un 10-15% diferenta vei vedea.
In alta ordine de idei, sa platesti mai mult de 200 de euro pe o garsoniera/ apartament cu o camera mi se pare rip-off. Am avut o colega de lucru ce statea langa 700, la 5 minute de job, si platea 200 pentru o camera. La 250 gasesti 2 camere decent aproape sigur, daca ai rabdare sa cauti, si nu vrei chiar ultra-central. Eu vara trecuta am gasit 2 unitati in zona Iosefin-Sagului la 200 de euro / 2 camere, si chiar am ales unul din ele.
Cat despre evenimente … daca stii unde sa te uiti, poti iesi aproape in fiecare seara. Evident, nu-ti dai cu TIFF chiar in fiecare luna, da’ e plin de concerte mai micute prin diverse birturi necunoscute. Cel putin in Tm, in ultimul an au inflorit evenimentele. Baga-ti aplicatia Urby, de curiozitate.
TeoB, etichete se pun și în Timișoara. E de ajuns să spui că nu ești născut și crescut aici. Nu contează ce faci pentru oraș, dacă nu te-ai născut aici îți petreci o bună parte din timp mustrat de get-begeți
Andra, mă refer la faptul că salariile sunt mici, iar costul vieții e ridicat, indiferent dacă lucrează unul sau ambii părinți, ori salariile sunt mult mai mici decât în București (că nu-mi imaginez că lucrează toată lumea în IT.
În altă ordine de idei, foarte bune completări, mulțumesc!
Alex, evenimentele or fi multe, doar că nu-s pe gustul tuturor. Comparativ cu Bucureștiul (că așa facem comparația de față), suferim la capitolul spectacole de teatru independent (deocamdată doar Auăleu mai face chestii), suferim de lipsa unor cinematografe care sp nu fie multiplex. Sunt multe perioade moarte în oraș, vara e cam liniște (în afară de JazzTM eu nu știu să se întâmple ceva vara în oraș), noiembrie, ianuarie și februarie la fel. Pe mine nu mă deranjează deloc să mai petrec timp cu mine când nu sunt evenimente multe în oraș, era doar o explicație pentru cei care cred ca orașul e în fiecare zi la fel de animat ca în week-end-urile în care îl vizitează. Apoi, așa cum zicea cineva în comentarii pe Facebook, noi nu avem cultura ieșitului la masă cu prietenii, așa cum fac în București o grămadă de oameni.
Eu m-am mutat cu lucrul de la Timisoara la Brasov. Dupa un an, pot sa spun ca Timisoara e mult mai palpitanta. Pe langa restaurante si locuri unde sa bei o cafe buna, locuri care le gasesti si in Brasov, si in toate orasele listate in articol, Timisoara mai are si niste cluburi faine si mai multe zone unde poti practica un sport. In plus, in Timisoara, shopping-ul este mult mai dezvoltat. Este adevarat ca langa Brasov ai Bucuresti, dar nu era vorba despre Bucuresti in articolul tau..
Ca si concluzie, daca nu stii sa schiezi sau sa te dai cu placa (iarna) sau nu iti plac plimbarile prin munti (in orice sezon), nu prea ai ce face in Brasov.
Dar asta e doar parerea mea…
@TeoB
Da, etichete cu originea se pun si in foarte multe locuri din vestul europei. Daca nu e un oras extraordinar de cosmopolit (ca londra), slabe sanse sa nu intalnesti chestia asta macar fata de un anumit grup (si nu ma refer la emigranti din alte tari).
Iar la timisoara cred ca e foarte raspandita. N-am calcat acolo, dar vad ce comenteaza timisoreni si alti banateni pe net.
Treaba cu bottesch ca e landler nu cred ca a fost spusa cu rautate, iar daca a fost spusa cu rautate, cred ca doar de vreun sas (daca o fi fost sasi care sa fi avut ceva cu landlerii). Asta pt ca “dusmanii” multor sibieni romani sunt oltenii si alti regateni. Oricum, nu mi se pare o chestie rea sa-i faci pe cei noi veniti sa fie un pic sensibili la felul de a fi al bastinasilor. Prea ni s-a bagat in cap pe vremea lui ceausescu ca suntem la fel. Acum e timpul sa subliniem diferentele culturale, oricat de mici ar fi. Doar asa ajungem sa vedem si care sunt cu adevarat punctele comune.
Ps. Nu ca la londra nu s-ar face misto de cei din nordul angliei, dar mai mult intr-un sens pasiv (adica suntem atat de buni incat nici nu va bagam in seama :))
Eu tocmai m-am mutat in Iasi după vreo 5 ani trăiți in Bucuresti.
Nu pot decât sa ma felicit pentru alegerea făcuta pentru ca:
1. oamenii mi se par mai deschisi, zâmbitori, la fiecare magazin primesc bon si se insista sa iau tot restul, in Bucuresti aveam impresia ca toți vor sa ma fure.
2. Chiria pe un apartament de 2 camere este 250-300 de euro, eu am găsit cu 280 in Podu Ros la 15 minute de mers pe jos pana la Palatul Culturii si Centrul Vechi.
3. Sunt multe firme IT in zona Palatului, peste vreo 20.
4. Aeroportul este recent amenajat, ai 2 zboruri low cost către București, la oferta biletul este cam 70 Ron cu bagaj de cala.
5. Sunt multe festivaluri de muzica, luna asta am fost la concertul Travka, Luna Amara, The mono jacks iar la vara sunt 3 festivaluri, cel mai mare este Neverwas undeva la ieșirea din oras unde poți sta si la cort.
6. Traficul este aglomerat la ora de vârf dar nu ca in Bucuresti unde stai in coloana minute in sir.
7. Transportul in comun e bine pus la punct, s-au achiziționat autobuze noi si ai si tramvai.
8. Multe cafenele bune, ai toate tipurile de supermarket, eu fac pe jos 5 minute pana la un Kaufland, pana la Carrefour am 5 minute cu tramvaiul.
9. Ai 2 parcuri mari, Gradina Botanica are 80 ha.
10. Ai 2 universități de top: Al. Ioan Cuza si Politehnica Gh. Asachi.
11. Orasul nu e asa poluat ca Bucureștiul, chiar ma miram cât de clar se vad stelele noaptea.
12. Ai multe dealuri si păduri in jur unde poți sa mergi cu bicicleta.
@Nebuloasa:
Bun, da, de acord – cu Bucurestiul nu compari alte orase. Ca totusi, capitala e si la altii locul magic unde se concentreaza crema evenimentelor culturale & sociale & ce mai vrei tu. Londra e la fel pentru Anglia.
Totusi, un oras nu este doar atat. Degeaba ai tu cultura/entertainment pe paine, daca platesti un pret colosal pentru a-ti mentine viata normala. Si nu ma refer doar la bani, ci si la stresul (frecusul) zilnic. Poate fi o chestie minora, gen comportamentul in trafic al soferilor.
Ideal, din punctul meu de vedere, ar fi sa gasesti un echilibru: acel oras unde chiar daca-i lihozeala in perioada vacantelor, totusi e placuta viata. Nu-i musai sa fieTimisoara acel oras, sau Clujul; pentru fiecare e altfel.
Mihai, față de Brașov, da, Timișoara are mai multe de oferit. Deocamdată, că nu știi ce se va întâmpla și pe acolo (deși, din punctul meu de vedere, apropierea de București e dezavantajoasă pentru evenimente culturale de amploare).
Silvius, apăi nu zic că nu-s și multe avantaje în orașele mai mici, dar am zis că le dezvolt pe astea într-un text separat.
Alex, cred că Timișoara e, de multe ori, mai scumpă decât Bucureștiul. La fel și la Cluj, numai ce-am fost în week-end, am ajuns să mi se pară ieftin un burger banal la 30 de lei.
m: de obicei, când apar unii și se plâng că din pricina lui Ceaușescu suntem la fel și că ar trebui făcută o împărțire pe clase după diferentele culturale, o fac fiindcă ei își imaginează că sunt clasa superioară. Nobilimea de viță.
Sunt dezamăgiți până la depresie când văd că în practică nu prea e așa, iar unii ca Becali se ridică deasupra lor și le scuipă semințe în cap.