Komodo, am putea sa ne simtim mai comod?
Cum am scapat de pardalnica de gripa care nu se mai dadea dusa (pai da, ca sunt “iubibila” tare), cum m-am luat sa ma flendur prin oras, la aer. Bine, dar am avut motiv, ca o prietena draga s-a hotarat sa ma viziteze weekendul asta, sa-i fac pe ghidul in minunata Timisoara, pe care n-a avut ocazia s-o viziteze decat in interes de serviciu. Si dupa ce-am facut o scurta vizita (de vreo 4 ore) la Chateau Ebucataria, am hotarat sa incheiem seara la o poveste intr-o cafenea din Unirii.
Ce sa fie, ce sa fie, ca oferta-i larga. Hai Komodo. Ca e fancy, ca e cu stil, ca e..comod, asa cum ii spune numele. Cand am intrat, prietena mea era toata minunata de combinatia armonioasa de stiluri pe care o vedea in interior. Eu ranjeam, deja, cu gura pana la urechi, fericita ca am ales un loc care sa-i placa.
Ne punem la masa, apare Cristina, prietena mea merge sa-si pudreze nasul, vine don’soara care urma sa fie gazda noastra pe seara asta. Ii spun ca ne asteptam prietena sa se intoarca de la baie, sa comandam impreuna. Primesc o strambatura, insa a fost atat de subtila incat am crezut ca mi s-a parut. Dau din umeri, imi zic ca-s io prea fitoasa, mai o poveste, apare prietena, vine fata, hai sa comandam. La mine a fost simplu, ceva de portocale, nu fresh; Cristina isi ia un ceai, iar prietena mea ar vrea o ciocolata calda.
“Decat neagra sau alba”, vine raspunsul. “Nu, vreau o ciocolata calda normala, nu alba, nu neagra.” “Neagra simpla, alba cu alune, alba simpla”. “Alba cu alune”. Face stanga imprejur si revine. “Nu mai e decat neagra”. “Eh, neagra atunci”, suspina, resemnata, prietena mea. Vine comanda, ne apucam sa povestm, deh, ca fetele. Si fumam, si fumam, si fumam. Si scrumiera se umple si noi mai fumam putin. Subtil, fara sa vada nimeni, ii fac semn fetei (care statea cocotata pe un scaun de la bar), aratand spre tigara si scrumiera. Vine, schimba scrumiera, nu inainte sa imi arunce niste priviri ucigatoare. Mno, like I give a shit, ma gandeam.
Intre timp, Cristinei i se descarcase telefonul si o intreaba pe don’soara daca n-au un incarcator de nokia pe la bar. “Nu am, adica am, da-i ocupat”, vine raspunsul, pe o voce care ar fi spart si cel mai rezistent termopan din lume. Nici nu m-am uitat la ea in momentul in care spunea chestia asta si mai era si in partea cu urechea care nu aude bine. Dar atitudinea era evidenta. Merge tafnoasa inspre bar, barmanul ii spune sa se intoarca dupa telefon. Vine, il ia si merge spre bar la fel de nervoasa, moment in care prietena mea, aflata pentru prima oara ca turist in frumoasa Timisoara, o aude pe asta injurand de mama focului.
Sa nu mai zicem ca scrumiera n-a mai fost schimbata si ca n-am primit restul de la suma rotunda pe care i-o dadusem ca plata a consumatiei. Pur si simplu a luat banii si a plecat. Nu multumesc, nu pupati-ma-n cur. Ce, doar ea e ospatar intr-o crasma cu pretentii.
No amu sa-mi ziceti voi daca io mai calc pe acolo vreodata.
TweetRelated Posts
-
Cu nervi
5 Comments | Oct 7, 2009
-
Viața unei agenții (din industria creativă)
5 Comments | Dec 11, 2015
-
Respirație
2 Comments | Sep 6, 2018
-
Frumusetea de a fi blogger
6 Comments | Dec 7, 2011
Tipic modul in care ai nostri inteleg sa se poarte cu clientii, ce poti sa zici mai mult? Zi merci ca nu i-a scuipat in ciocolata
Cu ocazia asta mi-am adus aminte de ce n-am mai fost prin Komodo de mai bine de un an. Deh, unii au avut parinti prea ocupati cu sapa cartofilor. N-au primit, bietii, educatie si idei din astea, cum ar fi bunul simt.
Probabil vei mai calca dupa ce te anunta pr-ul ca or dat-o afara pe saraca fata :p
Am stat si eu destul de mult timp prin Komodo, colaboram cu ei pe vremea aia si atunci erau alte conditii, dar am mai auzit povesti asemanatoare.
Sfatul meu e sa incerci Sevastia’s Book data aviatoare
bre, io cred ca le-a luat al de sus mintile astora. Io ma plangeam de friends si lucas, tu de loserii astialalti. E bine de stiut.
asa-i dojo, toata lumea care face altceva in afara de freelance-uiala e loser
Victor, nu manca rahat, ca nu merita. Nu e vorba de job aici, daca nu intelegi romaneste, e vorba de atitudine. Loseri pentru ca, desi sunt intr-o munca ce presupune relatii cu clientii, isi bat joc de ei. Si pe BANII MEI pot sa le spun oricum.
Victor, da’ ce-i cu tine? Ca nu te stiam asa..certaret.
Dojo, da, si eu zic la fel: pe banii mei am pretentii.
dojo, esti o doamna. cu atitudinea asta poti sa te angajezi la barurile mentionate.
nebuloasa, nu stiu ce-i cu mine, poate am baut o cafea prea tare
Victor, mult prea tare cafeaua aia. Dojo chiar e o doamna si mi-e foarte draga pentru ca, de cele mai multe ori rezonam pe aceleasi subiecte. Te rog foarte respectuos sa incerci sa te abtii putin, cred ca nu e locul in care sa ne apucam sa ne certam. Pune si tu putin lapte in cafea
Komodo vine de fapt de la insula si dragonul de Komodo (din Indonesia) :-)… astfel ca, poate “comod” nu este o caracteristica definitorie pentru ei.
Oricum atitudinea chelneritei de care spui tu tine de bun simt, si daca acesta lipseste e normal sa nu te simti ok acolo.
P.S. Care e chestia cu “ciocolata calda normala”?! Din cate stiu eu, variantele clasice sunt alba si neagra (neagra nefiind din ciocolata amaruie…)
i hate it there. rablele alea cred ca daca servesc in komodo is stapane pe acolo. mi-as dori sa pot sa-mi aduc prietenii din moldova sa fac o bauta acolo sa vezi cum zbarnaie si fara nici un pic de scandal. trebuie sa stii ce cuvinte sa spui …
Da pot sa spun ca nu mai merg niciodata in Komodo . Ultima data a pus capacul.
De cand am intrat cu fetele desi am stat 30 de minute la masa (sala era goala)…cand ospatara a venit nu s-a sinchisit nici macar sa raspunda la salut dar mai sa ceara scuze pt intarziere. Apoi a trantit la propriu comenzile pe masa scarbita ,eu politicoasa am multumit desi era sa primisc comanda in poala..evident raspunsul a fost o mutra acra. Astea toate desi de cate ori ma mers pe acolo lasam cel putin 20 la suta ciubuc…
In final s-a urcat pe mine un gandac imens si apoi am observat ca pe acolo sunt si gandaci..yuck
Am decis sa plecam si am plecat nemultumita pt ca am recomandat acea cafenea unor prietene din afara orasului si ospatara s-a intrecut in nesimtire de aceea data. Poate avea probleme, sau poate considera ca jobul pe care il presteaza e sub nivelul ei nu stiu…idea e ca nu am mai vazut in viata mea un ospatar mai dezgustat de ceea ce face si atat plictisit decat acea osptatarita blonda de la Komodo.