Blogeri mari, bloggeri mici, tot impreuna
|E decembrie, insa toata lumea parca are chef de cearta si de controverse. Azi s-au scris deja doua articole despre bloggerii noi, care nu vor sa invete, bloggerii noi care scriu si bloggerii vechi care s-au saturat de a vorbi in van aceeasi chestie: “scrieti, scrieti, scrieti”. Un articol e la Zoso, iar celalalt la Arhi. Bun, acum ca ne-am lamurit ce zic cei mari, imi permit sa-mi dau si eu cu presupusul pe subiect, ca doar un blogger pe pamant romanesc sunt si eu.
In primul rand, nimeni nu se plange ca bloggerii mari ne sufoca. Ar trebui sa fim imbecili si batuti in cap sa ne plangem ca oamenii de la care avem de invatat sunt prea mari si tari. Bravo lor ca sunt asa, e meritul si munca lor. Insa e adevarat ca noi, astia care am inceput sa muncim dupa ei, trebuie sa tragem, poate, de 10 ori mai mult ca sa avem macar o sansa sa ii ajungem. Mai ales ca fiecare dintre ei e mai mult decat dispus sa ajute, atunci cand li se cere ajutorul. Nu cred ca Zoso primeste un mail de la vreun blogger mai mic, in care sa-i fie cerute niste sfaturi, si sa nu raspunda. Arhi la fel.
Stim sa profitam de sansele care ni se ofera. Cand am avut ocazia de a-i cunoaste pe Bobby Voicu si Manafu, m-am oferit sa le fiu sofer. Ei participau la un eveniment in Timisoara, legat de start-up-uri, eu n-aveam tangenta cu subiectul conferintei. Totusi, am incercat sa profit de sansa si i-am plimbat prin Timisoara timp de trei zile, cat au stat aici. La cateva luni dupa asta, Bobby m-a invitat in Redescopera Romania, iar la conferintele de la Bucuresti, la care m-am straduit sa ajung, tot el m-a prezentat unor oameni importanti in industrie. Am fost cuminte, am facut ce mi s-a spus, am mai facut si ce am simtit si cum am simtit si asta a fost, invitatiile au inceput sa vina, campaniile la fel.
Mi-am dat seama ca nu pot reusi numai cu blogul generalist. Simplu, pentru ca nu sunt atat de talentata la scris, asa cum e Vaca de la Haoleu sau cum sunt Florica si Zicu de la TvDeCe. Ca nu voi fi niciodata in stare sa produc continut atat de bun incat sa am ce sa scriu, generalist, niste ani de acum inainte si trebuia sa fac ceva altfel. M-am gandit, le-am sucit pe toate partile si m-am hotarat ce vreau sa fac cu blogul asta, cum vreau sa fie Nebuloasa perceputa in online: cultura, lucruri frumoase, evidentiind Romania minunata si ascunsa, cea pe care unii nu vor s-o cunoasca pentru ca vad doar raul din ea. N-am ajuns nici macar la jumatate de drum, dar 2012 va fi diferit, stiu exact ce trebuie sa fac, cum trebuie sa fac, pentru ca l-am ascultat pe Cristi Manafu si cand m-am intors de la SMS Biz Camp le-am pus pe toate pe hartie.
Trebuia sa fac ceva ca si coltul acesta de tara sa fie vazut la Bucuresti. Comunitatea din Timisoara e minunata, avem oameni care scriu bine, care se implica in lucruri frumoase, dar pe care nimeni nu-i cunoaste. Nimeni de la Bucuresti, ca de acolo vine recunoasterea si tot de acolo vin banii. Am mers la conferinte, am vorbit despre comunitatea noastra, am organizat conferinte impreuna cu Cristina, amandoua ne-am zbatut sa ne vada cineva. Sfarsitul acesta de an a fost minunat din punctul asta de vedere, stradaniile noastre au rezultat in campanii frumoase si de suflet, in care si noi, ca bloggeri timisoreni, si companiile care au lucrat cu noi, am invatat si ne-am bucurat de colaborare.
Mi-am dat seama ca trebuie sa scriu mai mult. Talentul, daca il ai, e brici. Daca nu-l ai, trebuie sa-l cultivi. Scriu mult, muncesc mult, citesc si mai mult, ma straduiesc sa ajung si eu acolo, sus, urcand treapta cu treapta. Incerc de vreun an si jumatate sa imi gasesc drumul si blogul acesta a crescut. Nu foarte mult, inca n-am ajuns la mia de unici pe zi, dar nu mai am mult pana acolo. Insa stiu ca trebuie sa trag, zi de zi, fara pauza, asta e ceea ce-mi doresc si trebuie sa fac sa se intample.
Nu mai spuneti, dragi bloggeri mari, ca nu venim din urma. Venim, doar ca facem altceva si in alt fel. Va multumim pentru felul in care ne-ati deschis drumurile, este un merit al vostru incontestabil, oricat de multi ar fi cei ce carcotesc pe seama asta. Voi ne-ati inspirat, voi ne-ati ajutat si, daca ati facut asta, tot voi ar trebui sa aveti mai multa incredere in noi.
Tweet
am lăsat comentariul ăsta doar ca să mă abonez la comentarii.
Subtil, colegu, subtil. In doua zile, maxim, rezolv si aceasta problema
Eu iti spun chestia asta in calitate de sora, si deci, complet subiectiv: ce ai facut cu blogul asta mi se pare extraordinar, ai plecat de jos si ai ajuns departe; nu mi te-as fi imaginat facand asa ceva acum cativa ani, dar tu cand iti pui ceva in cap, apai aia faci 😀 Sunt mandra de tine si sunt sigura ca in cativa ani, sau poate chiar mai putin (nu prea stiu cat de repede se misca lucrurile in domeniu :P) vei ajunge printre cei mari mari. Pup sis :*
Mai exista si bloggeri mediocri precum “moi” 😀 … Ca sa il secondez pe Zoso, eu m-am abonat la feed prin email … pentru ca de obicei acolo citesc sigur tot ce se intampla prin online.
Am facut pentru ca am tras de mine si cei care vor sa faca ceva cu blogul nu trebuie sa se astepte sa creasca peste noapte. Eu scriu aproape zilnic de 3 ani jumate si de cateva luni scriu cateva articole pe zi. Ca asa se munceste. Multumesc :*
Eu nu cred ca exista bloggeri mediocri, ci bloggeri care nu fac asta ca activitate principala. Si multumesc de abonare
Eu spun numai ce vad. Si meriti toate laudele din lume 😀 cause you’re my sis and my sis rocks :*
Stau sa ma gandesc ca daca mi-as face acum blog si acum as incepe sa citesc ce scriu oamenii “mai mari” din zona asta, cred ca as fii la fel de tentata sa zic ca mai bine renunt. Bine, eu am avut blogul mort vreo doi ani, dar in perioada asta am tot urmarit ce se intamapla in social media si am vazut cum au crescut oamenii (inclusiv tu, felicitari btw) si cum s-au concretizat diverse campanii. La fel de bine, recunosc ca nu ma consider blogger sau wanna be blogger, ci un om care are un blog ca activitate secundara
Dar presupunand ca nu as stii nimic din astea, si nu as fii deloc documentata in spate, si brusc m-ar apuca pasiunea de a vedea ce se intampla, as spune ca bloggeri sunt niste dubiosi care tin neaparat sa dea sfaturi in timp ce ei stau cocotati pe un piedestal. Si stiu ca nu e asa, doar ca de doua saptamani, toata lumea explica cum poti fii blogger. Eu cred ca trebuie sa vrei si sa faci din asta un proiect personal in care sa te implici (asa cum ai facut tu) si ca daca esti determinat poti creste. Incet si sigur.
Comentariul asta e lung rau Scuze.
Eu asta incerc sa transmit, ca dureaza destul de mult sa cresti, sa iti faci un nume, ca nimic nu se intampla peste noapte. Multumesc frumos de aprecieri si eu cred ca tu ar trebui sa scrii mai des pe blogul tau.
Cat despre comentariul lung…imi place, deci fara scuze
Bloggeri mari, bloggeri mici ne e drag tuturor in lumea blogggerilor…
Si-un baiat cat de mic suie muntele ca-n zbor in lumea bloggerilor…
😛
Articolul care mi-a plăcut cel mai mult din toate cele scrise şi generate zilele astea pe tema asta Bravo!
daca nici in online nu mai incap unii de altii nu stiu unde se gaseste loc suficient pentru toti…
Buna seara,m-am apucat de bloguit acum vreo 3 luni,am cativa care ma urmaresc,dar am nevoie de un feedback de la cineva bun in domeniul asta.Te rog spune-mi ce si unde gresesc si cel mai mic sfat este unul bun pentru mine acum.O seara buna iti doresc.
Sunt unul din acei bloggeri “mici”, la inceput de drum si am un blog personal, generalist as putea zice. Adevarul e ca acei bloggeri mari si-au castigat un loc in fata deoarece au fost printre primii care au facut blogging. Ma intreb insa ei la inceput nu erau ca noi ? Eu nu imi propun sa ajung mare blogger, sa se vorbeasca despre mine pe bloguri ci scriu ce-mi place si ce stiu.
Cel mai bun articol al tău.
Advărat, nimeni nu spune că e sufocat. Poți să scrii și pentru 100 de oameni pe zi (exemplul meu), dacă îți place s scrii. Poți avea noroc să crești sau nu, dar scrii.