“Teatru total, asa imi place sa-i zic”
Dupa cum scriam acum cateva zile, aseara a inceput TESZT, festival euroregional organizat de Teatrul Maghiar Timisoara. Inca din primul moment mi-am dat seama ca o sa fie un festival altfel, chiar si numai daca il privesti din prisma faptului ca limba vorbita in spectacole e limba maghiara. Ca limba in care se tin conferintele de presa e limba maghiara. Ca limba in care esti intampinat sau rugat sa intri in sala de spectacole e limba maghiara. E un sentiment altfel, diferit fata de tot ce a insemnat parcursul meu festivalier de pana acum.
As fi spus ca asta e un impediment, ca ma va face sa ma simt ciudat, “afara” de ceea ce se intampla, ca o sa ma simt ca un intrus, ca-mi va fi greu sa intru in povestea de pe scena. Stiam ca “Peer Gynt”, spectacolul cu care se deschide festivalul, dureaza undeva aproape de 4 ore si, cu un sfet de ora inainte de a intra in sala, incepusem sa ma panichez. Daca nu voi intelege povestea (cu tot cu traducerea din casti)? Daca nu voi reusi sa intru in starea necesara pentru a sta tintuita locului si a intelege ce se intampla pe scena?
Din fericire, am fost prinsa din primele 10 minute. Datorita actorilor minunati, care au trecut dincolo de castile in care se auzea o traducere soptita, dincolo de temerile mele, a unor decoruri minimaliste, insa extrem de intuitive si simplu de perceput pentru ochiul si mintea celor care s-au aflat in sala, a dansului si imbinarii de trairi, care au ajuns acolo unde trebuie si m-au facut sa privesc acest spectacol asa cum privesc toate spectacolele care ma incanta: cu sufletul.
Tur de forta, eleganta si daruire, cam asa am simtit eu “Peer Gynt” aseara. Cuvintele din titlu au fost rostite de Horvath Csaba, fondatorul companiei Forte, atunci cand a fost rugat sa descrie ce inseamna “teatrul fizic”. Fiind o coproductie (intre Teatrul Maghiar si Compania Forte din Budapesta), m-am temut ca actorii nu se cunosc atat de bine, ca vor exista sincope in interpretarea lor, ca nu se cunosc, ca nu vor putea comunica intre ei si spre noi, spectatorii. Nici vorba de asa ceva, am vazut pe scena o echipa care s-a format in doar o luna de repetitii si care a reusit sa puna in scena una dintre cele mai frumoase spectacole de teatru la care am asistat. Si m-am simtit privilegiata.
“Peer Gynt” va avea premiera la Budapesta, iar cand va fi premiera timisoreana, va recomand din toata inima sa mergeti sa-l vedeti. Va va bucura sufletul cu o poveste pe care, poate, o cunoasteti, dar pe care o veti aprecia si mai tare atunci cand vi se va cuibari printre ganduri.
“Am lucrat o luna la spectacol. Zi si noapte, cu o pauza pe zi, cateodata, dar am dat totul pe scena. Eram atat de obosita incat azi dimineata nu credeam ca voi fi in stare sa joc. Dar acum, dupa ce am terminat spectacolul, sunt plina de energie. Si fericita. Ma bucur tare mult ca v-a placut si ca am reusit sa va facem sa traiti o poveste, mai ales ca nu sunteti vorbitori de limba maghiara. Ne era teama ca n-o sa reusim sa transmitem tot ce trebuie.” Asta ne-a spus Monika Tar aseara, dupa spectacol, o actrita uimitoare si de o expresivitate aparte.
Tweet
