Ganduri la cafea

Ma mai trezesc in cate o dimineata (cum ar fi asta, de exemplu) si mi se pare ca tara asta merge tot de-a-ndoaselea. Cu toata bunavointa mea de a gasi o Romanie cu lucruri frumoase si care imi dau energie, iaca sunt niste momente in care numai roman n-as vrea sa fiu.

Pe mine ma mananca sub coada sa ma uit la stiri, de-o vreme. N-am mai facut asta mai bine de 3 ani si mi-o fost ok asa, ignoranta. Ca ei se certau, ei se impacau, mi-era confortabil sa nu stiu de crime (si acum imi e, ca nu stau sa vad stirile alea), de deciziile proaste ale alesilor tarii, stiti voi, de astea. Habar n-aveam ce face parlamentul, iar lucrurile importante le aflam din alta parte: bloguri, presa online etc.

Ma, da’ aseara am crezut ca fac spume, atat de tare m-am enervat. Astia prin parlament se apuca de votat ordonante de urgenta care mai de care mai inutile. Prima a fost aia in care premierul era desemnat in locul presedintelui sa mearga la nush ce conferinta europeana, iar presedintele facea scandal ca el nu-i de acord. No, bun, se cearta ei de ceva vreme pe subiectul asta, dar ieri parlamentul s-a ocupat de alta: schimbarea legii in ceea ce priveste rezultatul votului unui referendum in caz de demitere a presedintelui. Adica nu mai e necesara o prezenta majoritara la vot (50+1% din populatia Romaniei cu drept de vot), ci se va lua in considerare votul majoritar al celor care merg la vot. Cu alte cuvinte, prezenta poate sa fie si de 5%, aia se calculeaza.

Iata cu ce isi ocupa timpul domnii parlamentari, pana vine vacanta: cu demiterea presedintelui. Asta in timp ce autostrazile stagneaza, spitalele raman fara fonduri, festivalurile trebuie sa apeleze la suportul companiilor, ca statul n-are treaba. In loc sa gaseasca solutii pentru a conduce o tara asa cum trebuie, isi pierd vremea pana la concediu cu mizerii de astea. Se cearta ca niste copii tampiti de la gradinita si isi paseaza tot felul de ordonante de urgenta care sa le faca timpul sa treaca mai repede.

Mor de sila si de draci. Suntem o natiune bolnava care refuza sa ia decizii importante. Pe Nastase l-au dus la Rahova cu chiu, cu vai, ca nimeni nu-si asuma responsabilitatea luarii unei asemenea decizii, de a-l scoate pe el din spital. Mai bine parjolim holdele si otravim fantanile, ne retragem in munti si nimicim dusmanul la trecatori, unde e mai ingust si intra doar unul cate unul, ca in camp deschis am fugi de-am manca pamantul.

Caut lucrurile frumoase ale Romaniei, dar, cateodata, obosesc. Ma simt Don Quijote in lupta cu morile de vant, cu diferenta ca eu imi dau seama ca alea sunt mori de vant, spre deosebire de el, care crede ca sunt uriasi malefici. Dar stiu ca data viitoare cand cineva ma va intreba daca vreau sa plec, voi spune: “Nu. Eu vreau sa fac ceva bun aici, in tara mea.”

Tweet