Un articol greu de scris

O decizie si mai greu de luat.

Desi n-am spus-o niciodata pe blog, in iarna anului trecut am primit cu bucurie oferta de a ma alatura echipei festivalului Comedy Cluj. Sa fiu PR pentru festival, sa ajut la cresterea vizibilitatii, sa muncesc cu o echipa de voluntari si angajati permanent care fac unul dintre cele mai frumoase festivaluri din tara. In plus, acest festival are un director tanar, energic, dedicat si ambitios, cu care am si facut un interviu la editia din 2012 a festivalului, un om care e, poate, una din sperantele tarii cand e vorba de lucruri frumoase pe care alege sa le faca aici, nu in alta parte (desi are posibilitatea sa faca absolut ce isi doreste el, oriunde in lume).

Din pacate, sunt momente in viata in care trebuie sa te declari invins. Sa-ti asumi faptul ca nu esti un super om care poate face orice, oricand, oricat, oricum si ca pur si simplu nu poti face fata volumului de munca. Si atunci trebuie sa alegi, iar alegerile sa fie ale tale, asumate, indiferent de consecinte. Adica trebuie sa ti le asumi si pe alea, indiscutabil; sa fii capabil sa spui “nu” atunci cand simti ca asta e ceea ce trebuie sa faci.

Si stiind ca e singurul eveniment la care nu sunt de neinlocuit, ca exista o echipa care poate oricand sa preia munca pe care o fac (da, atat de bine sunt organizati), a fost singurul la care am putut renunta. Le multumesc tuturor celor cu care am lucrat, a fost una dintre cele mai dinamice si misto echipe cu care am colaborat pana acum.

Nu e placut sa recunosti public ca renunti, mai ales ca eu nu renunt (aproape) niciodata. Dar poate ca e o lectie de maturitate pe care am invatat-o pe pielea mea de om deja matur, semn ca e loc oricand pentru invatat in aceasta viata. In ultimele luni am tot cantarit ce e bine si ce e rau si am ajuns la concluzia ca uneori e mai sanatos sa te lasi invins, iar renuntarea asta nu e, de fapt, o infrangere.

Comedy Cluj e un festival frumos. Tineresc, plin de viata si cu multi oameni talentati adunati la un loc. E unul din festivalurile care aduc un mare plus de valoare Clujului, pe care-l intareste in candidatura pentru Capitala Culturala Europeana. Chiar daca nu mai lucrez la el, o sa-l sustin pana in panzele albe, pentru ca stiu ce potential are, stiu cat de mare va creste, stiu cat de apreciat va fi. Este deja. Din pacate, mai mult peste granitele tarii decat aici, dar asta se intampla cu foarte multe dintre evenimentele culturale ale Romaniei.

Inchei cu rugamintea de a mai da cate un ochi, din cand in cand, pe blogul festivalului si pe pagina de Facebook. Se pregatesc lucruri frumoase, sper sa fie si bloggeri acreditati la festival (si eu o sa fiu in Cluj in timpul festivalului, e perioada in care vom sustine workshop-urile PRbeta pentru studenti), care sa vina cu povesti minunate, stiu sigur ca filmele pregatite anul acesta sunt dintre cele mai bune (lucru care nu ma mira, stiind ce filme au fost prezentate in anii anteriori). Cu alte cuvinte, e un eveniment de urmarit si, cine stie, poate de adaugat pe lista voastra, a celor care iubiti filmele.

Tweet