Cartea lunii – “Locuri intunecate”, Gillian Flynn

 Ultima zi de joi a fiecarei luni aduce o recenzie de carte scrisa de Maria. Veti citi recenzii de carti accesibile, fara pretentii, dar capabile sa va tina lipiti de ele pana le terminati. Cei pasionati de lectura (si de recenzii facute in limba engleza) sunt asteptati si pe canalul ei de Youtube.

“Locuri intunecate”, Gillian Flynn

“I was not a lovable child, and I’d grown into a deeply unlovable adult. Draw a picture of my soul, and it’d be a scribble with fangs.” (“Nu am fost un copil simpatic, si am crescut ca un adult profund antipatic. Deseneaza o imagine a sufletului meu si ar fi o mazgalitura cu colti.” – traducerea imi apartine)

Gillian Flynn si-a gasit un loc confortabil in lista mea de autori preferati si presimt ca nu o va parasi foarte curand. Are un talent greu de descris in ceea ce priveste felul de abordare a subiectelor delicate, grele, cum nu am mai vazut la nimeni pana acum. Cartile ei ma fac sa ma simt murdara, dar in acelasi timp, ma lasa cu un sentiment de satisfactie… nu pot sa explic foarte bine starea aceasta. Ceea ce pot spune este ca are niste carti extraordinare.

“Locuri intunecate” este povestea lui Libby Day, singura supravietuitoare a masacrului familiei sale, al mamei si al celor doua surori, care s-a intamplat acum 25 de ani. Marturia ei a aruncat vina asupra fratelui sau de 15 ani, Ben, care a fost condamnat la inchisoare pe viata. In prezent, un grup de entuziasti interesati de crime arunca indoieli asupra vinovatiei lui Ben si o atrag pe Libby in demersurile de a afla adevarul.

Cum sa incep sa explic sentimentele pe care mi le-a provocat aceasta carte? La suprafata, e un thriller, o carte din genul mister/crima, dar daca te uiti putin mai adanc, este mult mai mult de atat. Este povestea ruinei unei familii. Si a mortii visului american. Cel putin, asta e ceea ce am concluzionat eu. La mijloc, este trista, sfasietor de trista si am ramas cu un sentiment coplesitor de neputinta. Da, este violenta, tulburatoare si deranjanta cateodata. Dar daca ignori aceste lucruri, ramai cu personajele si vezi cum deciziile lor condamna, cum schimba un viitor, cum distrug o familie. Cum schimba totul.

Proza este superba. Primul paragraf stabileste imediat tonul cartii si stii de la inceput ca aceasta nu va fi o experienta placuta: “I have a meanness inside me, real as an organ. Slit me at my belly and it might slide out, meaty and dark, drop on the floor so you could stomp on it.” (“Am o rautate in mine, reala ca un organ. Taie-ma la burta si s-ar putea sa alunece afara, carnoasa si intunecata, sa cada pe podea ca sa o poti calca” – traducerea imi apartine). Nu este usor sa ai de-a face cu un material atat de greoi si de delicat, si in acelasi timp sa faci cititorul sa vrea sa iti citeasca cartea. Dar Gillian Flynn reuseste sa atraga . Nu am putut sa pun jos aceasta carte. Mi-am petrecut tot sfarsitul de saptamana citind, si temandu-ma de sfarsit. Sentimentul de tristete continua sa creasca pe masura ce povestea se adanceste si, o data ce am aflat exact ce i s-a intamplat familiei Day, m-am simtit goala, pustie. Si sentimentul  acesta a ramas cu mine.

Personajele sunt bine scrise, si cam atat de functionale pe cat te-ai astepta, avand in vedere evenimentele prin care trec si fundalul pe care il au. Perspectiva se schimba din prezentul pe care il vedem prin ochii lui Libby, in trecutul vazut alternativ prin ochii lui Patty Day, mama ei, si lui Ben Day. Vedem eforturile lui Libby de a descoperi ce s-a intamplat, de fapt, cu familia ei, si in acelasi timp, vedem, in mod obiectiv, evenimentele ce se petrec in ultima zi inainte de crime. Cred ca aceasta a fost o idee excelenta de structura si a fost foarte bine executata. M-a tinut interesata, si in acelasi timp, a dezvaluit mai multe despre personaje si despre motivatiile lor.

“Locuri intunecate” nu este o lectura usoara. Este emotionala, violenta, tulburatoare si, ca toate romanele lui Flynn, nu este pentru cei slabi de inger. Dar merita. Va face ceea ce face orice carte buna: te va face sa pierzi ore intregi si sa nu dormi, din dorinta de a afla deznodamantul unei povesti tragice.

Citatul preferat:

“It was surprising that you could spend hours in the middle of the night pretending things were okay, and know in thirty seconds of daylight that it simply wasn’t so.”

Goodreads link

Cumpara-ma de pe: Okian (editie in limba engleza), Okian (editie in limba romana), Elefant (editie in limba romana) si Carturesti (editie in limba romana)

Foto

Tweet