Dannon, familia Carasso si o preocupare pentru sanatate

Stiti ca mie imi plac povestile. Imi plac atat de tare incat, oricat de tehnica ar fi o prezentare, despre orice fel de produs sau serviciu, mie imi place sa urmaresc orice altceva in afara de detaliile tehnice: gesturi, felul in care vorbitorul isi recita discursul, lucruri de astea. In plus, intotdeauna exista o poveste, totul e sa fii suficient de atent incat sa o descoperi.

Vineri, chiar de Dragobete, am fost la Bucuresti, la fabrica Danone, pentru a afla cum se face iaurtul, cum ajunge sa fie transformat din lapte in licoarea putin acrisoara pe care cu totii o mancam din cand in cand (chiar daca nu e vreun produs Danone). Am fost atenta si la detaliile tehnice prezentate de directorul fabricii, insa cel mai atent a fost Radu, care a scris un super articol (ilustrat cu poze, pentru exemplificare) pe care va invit sa il cititi.

Eu am fost atenta la alte lucruri: la pasiunea directorului fabricii pentru ceea ce face, la mandria pe care am simtit-o in glasul lui cand ne-a spus: “Avem cea mai uscata fabrica din grupul Danone, am gasit solutiile pentru a reduce condensul la minim, asa incat sa nu mai fie ud pe jos, tot timpul.” Am mai fost atenta la emotiile tuturor celor din Danone cand au venit in fata noastra, sa ne povesteasca despre ce fac ei acolo, la incantarea de pe chipurile lor cand ne-au spus ca majoritatea clipurilor publicitare ale Danone Romania sunt facute cu angajatii lor si cu copiii acestora.

Isaac Carasso, medic spaniol, a observat, la inceputul secolului trecut, ca pacientii tineri au mari probleme digestive si intestinale si, inspirat de studiile lui Ilych Mechnikov (cercetator la Institutul Pasteur) despre laptele acru ca aliment sanatos, a facut impreuna cu acesta primele iaurturi, folosind culturi din Bulgaria sau culturi care au fost izolare direct la institut. Iaurtul astfel conceput a fost vandut pentru prima oara in farmacii, fiind considerat medicament.

Cand s-a cautat un nume pentru companie, primul lucru care i-a venit in minte doctorului Carasso a fost “Dannon”, adica porecla fiului lui cel mai mare, Daniel. Pentru ca Dannon era un nume comun in Spania, a hotarat sa mai adauge un e la nume, pentru a nu putea fi revendicat de nimeni, pentru a-i asigura unicitatea. Si asa s-a nascut numele de Danone, iar primul borcan de iaurt insemnat cu noul nume arata cam asa:

De la momentul in care a scos pe piata primul iaurt, pana in zi de azi, familia Carasso si Danone au fost preocupati de sanatate si de un regim de viata echilibrat, idee pe care au vrut sa o transmita prin toate produsele din portofoliu. Astfel, la un moment dat, Danone a renuntat la cateva produse din portofoliu (printre care si marca de ketchup Heinz), pastrand doar produsele care se orienteaza spre sanatatea familiei: gama Milupa, iaurturile Danone si produsele pentru consumatorii varstnici (o gama care inca nu se gaseste in Romania).

Cred ca, poate, cel mai important lucru care s-a spus la intalnirea cu reprezentantii companiei a fost urmatorul: “Noi mergem acasa cu iaurturile facute de noi aici in fabrica. Copiii nostri le mananca, noi le mancam. Credeti ca ne-am expune copiii la pericole, asa, doar ca sa ne aratam loialitatea pentru un loc de munca?”

Maine voi reveni cu detalii despre procesul pierdut de Danone in America si acele bacterii in jurul carora s-au nascut niste legende urbane care circula de ceva vreme.

Si o fotografie bonus: asa aratam inainte de a intra in fabrica:

Tweet