Echilibru si putere
Nu-s multe lucruri in viata pe care le-am priceput temeinic. Le pricepeam cand se intamplau, dupa care uitam si mai tarziu faceam la fel de prost. Poate singurul progres catre echilibrul mult visat s-a intamplat in momentul in care am constientizat ca nu pot controla tot ce mi se intampla. Dar a fost doar un pas, nu victoria finala.
Echilibrata si puternica n-am fost niciodata. Poate cateodata am fost mai tare decat ma asteptam, dar acea putere dupa care tanjesc a ramas la stadiul de utopie. Diferenta dintre mai demult si azi e ca acum stiu ca nu e vreo rusine sa arati vulnerabilitate si ca increderea de sine nu exclude fragilitatea pe care o mai simt din cand in cand.
E bine ca pasiunea sa vina in doze moderate. Nici la asta nu m-am priceput prea bine. Am considerat ca oamenii vor recunoaste adevarata motivatie din spatele unor actiuni si nu ma vor banui de ceva rau intentionat. Suntem atat de obisnuiti sa fim egoisti si sa bazam faptele pe motivatii ce nu-si au izvorul in sinceritate incat ii banuim pe cei din jurul nostru de aceleasi practici. Iar cand cineva se dovedeste a fi total si absolut manat de pasiune, ne uitam la acel cineva ca la o ciudatenie a naturii.
Puterea trebuie sa vina din noi, zice cliseul. Pai de unde atata putere cand tot ce vrei uneori e sa te ascunzi sub o piatra, intr-o gaura adanca, eventual pe o bucata de desert in care n-a mai fost picior de camila de secole? Vutuma sociala spune ca n-ai voie sa-ti arati adevaratele sentimente, ca trebuie sa pozezi in etern fericit, “sa moara capra vecinului de necaz”.
Social media n-a facut nici ea mai mult bine. Toti avem tendinta sa ne laudam cu vietile noastre pline de sens, sa mimam fericirea pe un perete virtual, sa ne punem fotografii din viata super agitata pe care (n-)o traim. Am uitat total de conceptul de intimitate, de realitate, de sinceritate, ne cream vieti false, cu false placeri, cu falsi prieteni. Entuziasm fabricat, administrat in doze care ne ataca creierul in asemenea hal incat ajungem sa credem ce spunem celorlalti.
Viata mea nu e glamour. Sigur, are in ea cate o sticla de vin bun, din cand in cand, are bucurie in muzica, intelepciune in textele altora, liniste in timpul liber si asumarea unor decizii care mi-au schimbat viitorul in cel mai frumos fel. Dar viata mea are loc acolo unde a avut loc tot timpul: in afara internetului. Imi plac prietenii mei de pe Facebook, conversatiile de pe Twitter, dar ce e important pentru mine se petrece putin mai departe de niste taste.
Nu voi indemna pe nimeni sa faca la fel ca mine. Pana la urma, fiecare dintre noi face ceea ce-i ofera confort si siguranta. Atata doar ca nici echilibrul, nici puterea, nu se gasesc in aprobarile altora.
Foto: Risks and Challenges by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)
Tweet
