Furia Rosie si alte povestiri

Toamna, octombrie, 2009. Ma astepta un weekend sec si am hotarat ca tre sa fac ceva sa il imbunatatesc. Pe vremea aia conduceam masina firmei la care lucram, o Dacie, Supernova. In cateva luni de cand mergeam cu ea, ma lasase in mijlocul unei intersectii, ca-i murise electromotorul, ramasesem fara baterie peste noapte, ce mai, numai belele aveam cu ea.

Odata, intorcandu-ma de la Cluj, vara, se pornise o draguta de ploaie de aia cu spume si bulbuci, iar mie mi s-a defectat un stergator. In mijlocul drumului national. Pe o perdea de ploaie. La distanta de vreo 10 km de cea mai apropiata benzinarie de unde as fi putut sa cumpar un stergator. Ah, si ploua in masina.

Deci eu, cu acea masina, voiam sa merg la Cluj, ca auzisem ca s-a strans acolo floarea blogosferei. De fapt, pe mine ma mana un singur motiv: auzisem ca Arhi era acolo si voiam sa il cunosc. El e omul care m-a introdus in blogosfera, trebuia sa stiu cine e. Nu stiam de ce s-au dus la Cluj, stiam ca e ceva eveniment, dar nu mi-a pasat prea tare. Eu aveam motivul meu.

M-am suit in furie si am plecat. Pe drum, am ramas fara semnalizare. De tot, nu mai mergea nimic. Vreo ora, intre Timisoara si Arad, trebuia sa ma asigur de 50 de ori pe secunda, daca voiam sa depasesc vreo masina, vreun camion, vreo caruta. Apoi si-a revenit de la sine, dar a inceput ploaia si ma rugam sa tina surubul de la stergatoare. Apoi, intre Salonta si Cluj mi-am dat seama ca vreau la baie. Teapa, ca nu sunt benzinarii pana pe la Alesd. In plus, aveam senzatia ca o sa-mi iau zborul, de la zgomotul produs de usoara despindere a tobei de esapament.

Am ajuns la Cluj, m-am cunoscut cu Arhi si am stat la povesti aproape o noapte intreaga.

Insa, aproape la fel de important a fost ca am facut cunostinta, chiar de la prima editie, cu unul dintre festivalurile care a crescut, poate, cel mai frumos in ultimii ani: Comedy Cluj. Atunci eram in vizita, dar am ajuns la gala si mi-a placut. Acum sunt unul dintre bloggerii oficiali.

Morala? Nu stiu daca e una, insa eu mi-am adus aminte de un lucru pe care l-am spus cand am plecat spre Timisoara, atunci, in octombrie 2009: “oare ce trebuie sa fac sa fiu si eu invitata la un eveniment de felul asta?” Tot eu mi-am dat raspunsul: sa muncesc si sa-mi doresc suficient de tare.

Tweet