Hrana pentru suflet

Se spune ca o carte face parte din putinele lucruri din lumea asta care ne hranesc sufletul. Imi amintesc ce devoratoare de carti eram pana nu demult, cu cat interes citeam carti din diverse domenii, cat mai colindam libraria Humanitas din centrul Sibiului, pentru a-mi mai hrani setea de cunoastere.

Prima carte citita de care-mi amintesc e “Legendele Olimpului” repovestite de Alexandru Mitru, o carte mare, albastra, pe care o citeam incet (eram, cred, prin clasa a treia) si ma minunam nespus de ceea ce citeam. Printre cartile copilariei mele, nealterate de televizor, se afla la loc de cinste “Colt Alb”, “Ciresarii” si “Cismigiu et comp.” Adolescenta fiind, am trecut la lucruri serioase, devorand filozofie si critica literara. Bine, erau parte din programa mea scolara, dar mi-au placut atat de mult incat, la un moment dat, citeam tot ce aveam de citit cu pasiunea omului care, cu cat citeste mai mult, cu atat isi da seama ca stie prea putin. Insa cartea care mi-a marcat personalitatea si care se afla pe locul 1, 2 si 3 in preferintele mele se numeste “Cheile Imparatiei” (A.J. Cronin) si este o poveste despre cum poti sa iti schimbi modul de viata realizand ca poti sa intinzi o mana si prin asta sa faci niste oameni fericiti.

Si de la ce m-am luat? Pai am realizat ca singura chestie pe care o citesc acum este un serial scris pe un blog, care are sanse sa devina carte, si care imi linisteste oarecum setea de lectura. Si pentru ca mi-e dor de serile in care stateam sa citesc pana tarziu, sper ca seara asta sa ma prinda cu cartea pe care am inceput-o acum ceva vreme.

PS: Ceva sugestii de carti bune aveti pentru mine?


7 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *