Intamplari de la TIFF

Sunte, deja, cinci zile de cand am ajuns in Cluj, la TIFF. Programul meu e extrem de plin si se midifica de la o ora la alta. Mi-aduc aminte cum am incercuit filmele pe care vreau sa le vad, duminica seara, cu programul in fata. Acum, cinci zile mai tarziu, realizez ca am respectat doar jumatate din ce-am incercuit acolo, dar am vazut alte filme si am fost prezenta la alte evenimente, poate mult mai bune decat cele programate initial.

De cele mai multe ori merg la filme singura, imi place sa savurez in liniste ceea ce vad pe ecran si ma bucur ca si cei din jurul meu fac la fel. Publicul de la TIFF e altfel fata de publicul din mall-uri: nu exista popcorn si nachos, nu se mananca sandwich-uri, nu se plimba in timpul filmului. Apropo de nachos, Nae Caranfil zicea acum cateva zile ca aparitia lor in cinematografele din mall-uri ne face sa pierdem bucati bune din film, ca trebuie sa ne uitam la caserola din bratele noastre cand ii mancam cu tot cu sos.

Acum cateva zile am mers la cinema Victoria, sa vad “Deflorarea Evei van End“. Veneam de la o intalnire si trebuia neaparat sa merg la baie inainte de film, dar nici nu voiam sa-mi pierd locul. Pe scaunul de langa mine statea o doamna venerabila, aranjata, parea o persoana de incredere si am rugat-o sa aiba grija de geanta mea cat timp merg eu la baie. Doamna s-a uitat la mine s-a uitat la geanta, a dat din cap, a zis “bine” cu jumatate de gura. USor nedumerita, am plecat la baie, m-am intors, mi-am luat geanta in brate si i-am multumit doamnei. Replica dansei? “Cu atacurile astea cu bomba, genti lasate la intamplare…nu mai stii ce sa crezi.” Am ras si am intrebat-o daca par asa fioroasa. Mi-a zis ca a vazut filmul despre Ted Bundy, criminal in serie celebru prin America, si nici ala nu parea deloc fioros.

Imi place tare mult Mihnea Maruta, jurnalistul clujean care modereaza intalnirile de la TIFF Lounge, cu actori, regizori, oameni de film. Intrebarile lui sunt facute in asa fel incat oricine sa inteleaga despre ce se vorbeste, nu abordeaza subiecte grele si are un fel foarte prietenos de a-si sustine invitatii, atunci cand au emotii. Dupa cateva TIFF Lounge-uri, am ajuns sa ne salutam, desi nu ne cunoastem. Inca, sper.

Asta e un mare merit la acestui festival: apropie oameni si o face prin evenimentele conexe, petrecerile de la casa TIFF sau concertele speciale, in care nimeni nu mai e actor, regizor, spectator, suntem cu totii impreuna sa ne bucuram de un eveniment care mai aduce un strop de incredere in capacitatea noastra, a romanilor, de a crea lucruri cu adevarat benefice pentru Romania.

Azi o sa vad “Love Building“, primul lungmetraj al Iuliei Rugina. Ceea ce va doresc si voua, daca sunteti prin Cluj. 18.15, cinema Florin Piersic.

Tweet