O mare nedreptate

De cand am aflat vestea despre Casa de Cultura din Oradea, ma incearca un sentiment foarte ciudat: pe de o parte nu trebuie sa-mi pese, nu e orasul meu, fiecare sa-si vada de oalele proprii; pe de alta parte, Oradea e orasul in care am crescut profesional atat de mult incat are un loc mai mult decat special in inima mea. Si va avea intotdeauna.

Casa de Cultura din Oradea se inchide.

Pur si simplu, sec, vestea a ajuns la mine printr-un articol. Pe care l-am citit in vacanta fiind si nu-mi venea sa cred. Am crezut ca e o gluma proasta, nu se poate sa inchizi o casa de cultura care, dupa zeci de ani de functionare, a ajuns sa faca profit. Da, e pe plus de vreo 3 ani.

De fapt, nu se inchide, ci va fi absorbita de primarie. Ca nu mai sunt fonduri. Idee care e din start un fel de minciunica (nu gasesc alt cuvant nici sa ma bati): pai CCO face evenimente pe bani de o vreme; scoate bani din evenimentele pe bani. A adus Toamna Oradeana, festivalul orasului, la un profit bunicel si un nivel ridicat de calitate al spectacolelor prezente. Dar vorbim despre asta mai incolo.

Niste cifre.

Azi e conferinta de presa in care Flavius prezinta raportul de activitate pe 4 ani, de cand e la conducerea CCO (compara cifrele din 2008, cand inca nu era director, cu cele din 2009 incepand, de cand a fost numit director). Eu am vazut cifrele inca de ieri si nu m-am mirat deloc, mai ales ca in ultimul an si jumatate am urmarit activitatea institutiei si din prisma colaboratorului festivalului Toamna Oradeana.

Intre 2008 si 2012, subventiile acordate de primarie au scazut cu 37%, adica de la aproape 1.300.000 de lei in 2008 au ajuns la nici 800.000 in 2012. O suma infima, daca stau sa ma gandesc la sumele care se dau in Timisoara pentru evenimente culturale de care n-a auzit si nici nu va auzi cineva vreodata.

In aceeasi perioada, veniturile proprii au crescut cu 64%, iar co-finantarile din venituri proprii au crescut cu 26%. Cum ziceam mai sus, pe intelesul tuturor, CCO a inceput sa faca bani. Cheltuielile au scazut cu 19%, iar programele culturale pentru care s-au folosit bani publici au fost mai putine cu 29% fata de momentul in care Flavius a preluat managementul institutiei. Asta nu inseamna ca au fost mai putine evenimente, ci ca au fost mai multe facute cu banii institutiei (co-finantarile despre care vorbeam), nu cu banii veniti de la primarie, “patroana” de drept a Casei de Cultura Oradea.

La capitolul sponsorizari, procentul a crescut cu 22%. Sa nu mai vorbim de incasarile din bilete, chestie instaurata exclusiv de Flavius, ca pana in 2011 nu s-a platit bilet pentru niciun spectacol: nici pentru cele organizate cand si cand in institutie, nici pentru cele din cadrul festivalului Toamna Oradeana. Veniturile din bilete au fost, dupa cum urmeaza: 13.575 de lei in 2010, 46.090 de lei in 2011 si 73.157 de lei in 2012.

In ceea ce priveste cladirea institutiei, Flavius a primit-o cu geamuri sparte, igrasie si pereti gata sa se darame si a transformat-o intr-una dintre cele mai frumoase sali de spectacole din oras.

Cifrele sunt bune, de ce se inchide CCO?

Cauzele sunt multiple. Flavius, in cei 4 ani de CCO, nu a fost un om foarte comod pentru ofertantii de servicii amatori de chilipiruri. El a facut lucrurile cum trebuie, alegand, intotdeauna, preturile cele mai mici atunci cand era vorba de inchirieri de sisteme de sunet, scene si alte cele ce i-o mai fi trebuit pentru organizarea de spectacole. Chiar daca aceste lucruri veneau tocmai din Ungaria. A vrut intotdeauna ce e mai bun si a cautat un raport calitate/pret care sa-i permita sa creasca valoarea spectacolelor. Asta a deranjat niste oameni care erau obisnuiti sa fie introdusi “by default” in calculele pentru banii institutiei.

Apoi presa. Care n-a primit niciodata niciun leu pentru a acoperi jurnalistic evenimentele culturale facute de CCO. Unele ziare n-au protestat, ba chiar au ajutat prin transmiterea informatiei. Publicatia Bihoreanul, insa, a avut la dispozitie patru ani de sicane in presa, patru ani de injurii scrise pe fata, fara niciun fel de perdea, la adresa lui Flavius Bunoiu. Care a si castigat un proces impotriva lor, acuzandu-i de insulta si calomnie.

Banii nu mai mergeau de mult unde trebuiau sa mearga. Drept urmare…CCO se inchide. Sau daca nu se inchide, un manager care nu s-a lasat calcat in picioare va trebui sa plece. C-asa-i in tenis.

Toamna Oradeana.

Festivalul orasului care se termina in preajma zilei de 12 octombrie, ziua Oradiei. E altfel decat festivalurile din tara, acum 4-5-6 ani fiind trei saptamani de mici si bere in centrul orasului, asezonat cu ceva concerte in aer liber si vreo doua-trei cuvantari in vreo sala de consiliu judetean. Cam la asta se rezuma.

Din 2009 incepand, Toamna Oradeana a suferit o transformare fantastica. De la cele trei saptamani de manifestari in aer liber, s-a ajuns la doua saptamani de concerte si spectacole de o mare calitate, tinute in salile de spectacole din oras. Jazz, opera, spectacole de dans sau teatru, improvizatie. In 2012 au fost doar patru zile de manifestari in aer liber, pentru a multumi si partea aceea de public care nu gusta evenimente culturale pe care se plateste bilet. Au fost de toate pentru toti, stiu, eram acolo. 6 dintre spectacole s-au jucat cu casa inchisa (in conditiile in care vreo doua s-au tinut intr-o sala cu capacitate de 700 de locuri, care se ocupau la maximum doar cand mai era cate un spectacol cu muzica populara).

Pe langa toate astea, Flavius a mobilizat o echipa de comunicare (din care am facut si eu parte, doua editii) si branding, care sa duca numele festivalului mai departe de granitele judetului. Cifrele care au urmat fiecarei editii comunicate cursiv si coerent au fost fantastice: 1.500.000 viewership estimat pentru online in 2011 si un pic peste 2.000.000 in 2012. Capitalul de imagine care s-a creat e un lucru care i se datoreaza lui Flavius, pentru ca noi am lucrat exclusiv sub indrumarea lui.

Cred ca nu exista precedent ca un festival de oras, gandit pentru oras, sa depaseasca zona pentru care a fost facut si sa inceapa sa se adreseze tarii intregi sau macar a acelei parti de tara in care cultura e importanta si necesara.

Cateva concluzii.

Flavius nu e cel mai comod om cu care am lucrat vreodata. In anii care au trecut de cand ne-am cunoscut, ne-am certat definitiv de vreo 10 ori. Poate mai mult. Niciodata in timpul festivalului, insa, atunci cand fortele noastre se uneau pentru a face ceva bun. Stiu ca e radical atunci cand vrea ceva, stiu ca e profesionist atunci cand organizeaza un spectacol. Toata partea de organizare de spectacole, de orice fel, chiar si cele 20-25 cate au fost in Toamna Oradeana 2012, au fost puse cap la cap exclusiv de el. De la rider-ul tehnic de asigurat pana la cazarile artistilor, s-a ocupat singur.

Dar, cand un om nu e comod, nu conteaza realizarile lui, scrise negru pe alb. Conteaza mai mult sa castige cine trebuie, nu cine e capabil.

Inca un oras in care cultura e casapita fara drept de apel. Si mi se rupe sufletul.

PS: Flavius isi cauta job. Poate intereseaza pe cineva.


13 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *