Orice fel de relație se construiește în timp

M-aș rezuma azi la relațiile profesionale. Mai exact, la acel tip de relație pe care și eu îl construiesc de vreo câțiva ani încoace, cu bloggeri, oameni din presă, oameni de comunicare din agenții și companii. De aproape 10 ani fac asta în online, dar relații profesionale construiesc de când sunt în câmpul muncii. Bine, probabil a ajutat și faptul că am lucrat în vânzări juma` de viață.

Revenind, Cristian China Birta (Chinezu) a împlinit, recent, 10 ani de când are blog (la mulți ani!), ocazie cu care oferă tips&tricks despre relațiile cu bloggerii, abordarea lor, brief de campanie și altele. Dacă activați în domeniul ăsta (sau dacă doar vreți să înțelegeți cum funcționează), citiți la el, sunt foarte multe chestii explicate pe bune acolo.

Aș duce puțin discuția mai departe de relațiile cu bloggerii și mă voi îndrepta spre ceva ce mă doare de ceva vreme, și anume relațiile dintre oamenii care fac PR (îndeosebi media&bloggers relations). Se discută de foarte multă vreme despre cum trimitem e-mail-uri, cum comunicăm între noi, cum ne abordăm, dar toată lumea motivează lipsa de implicare prin lipsa de timp. Avem conferințe întregi în care discutăm despre cum primul pas în a comunica corect este să ne facem research pe publicații/jurnaliști/bloggeri, să aflăm lucruri despre ei și abia apoi să le trimitem e-mail (individual) despre „eu sunt cutare, fac cutare, am văzut că și tu ești interesat/ă, uite aici mai multe informații”.

Primesc foarte multe cereri de la oamenii care fac media relations pe zona de centru și vest a țării. De fapt, o singură cerere: „dă-mi și mie baza ta de date”. Răspunsul este, de cele mai multe ori, nu, iar motivele sunt multiple. Le detaliez mai jos.

Muncesc mult pentru baza aia de date. Citesc 200 de bloguri pe săptămână și urmăresc aproximativ 30 de vloggeri. Citesc toate publicațiile locale (cât poate fi de local un site online) și îi urmăresc pe jurnaliștii cu care mă și cunosc în mediile sociale. Interacționez cu ei, vorbesc cu ei, avem o relație și în afara comunicatelor de presă. Știu cum îi cheamă pe soți/soții/iubiți/iubite sau pe copiii lor. Știu la ce rezonează și la ce nu. Îmi pasă cu adevărat, pentru mine sunt mai mult decât o listă în Excel cu e-mail-uri și numere de telefon.

Îmi pasă de informațiile pe care ei le-ar putea primi. Așa că dacă eu consider că e un subiect de interes pentru unii dintre ei, selectez câteva nume și le dau mai departe oamenilor de comunicare. De cele mai multe ori, nu am încredere în profesionalismul omului care-mi cere baza de date și nu vreau ca oamenii cu care eu colaborez să se trezească cu comunicate de presă trimise cu bcc, mai multe decât deja au. Eu nu contribui la asta sub nicio formă.

Nu cred în bazele de date nemuncite. Cred că fiecare dintre noi trebuie să-și facă munca. Așa e, research-ul ia mult timp și energie, actualizarea bazelor de date la fel, de construirea relațiilor nu mai vorbesc. Iar dacă asta mă face un om rău și un coleg ciufut, aia e, îmi asum.

Construiți, oameni buni. Mai departe de campaniile pe care le aveți de comunicat. Mai departe de câteva comunicate de presă. Și nu uitați niciodată că tot ceea ce facem noi, oamenii de comunicare, facem tot pentru oameni, prin intermediul oamenilor. Suntem mai mult decât căsuțele noastre de e-mail.

Photo via VisualHunt

Tweet