Povestea unei zile de toamna

Tremurul nerabdarii simtite inaintea unui spectacol indelung asteptat e special, e altfel decat orice alta nerabdare data spre traire. Anticipatia unui moment, asteptarile create si pentru ca nu mergi chiar “pe nevazute”, stii despre ce-ar putea sa trezeasca in tine o ora si ceva de arta pura si pe sufletul tau. Iar cand asta inseamna un spectacol de dans realizat de una dintre cele mai bune trupe de dans contemporan din lume, nerabdarea devine singurul lucru constient al unei zile intregi.

Dansul contemporan israelian e recunoscut ca fiind cel mai plin de pasiune. Nu neg, exista multe alte tari care dau artei dansului spectacole performante, dar israelienii au ceva al lor, ceva ce te face sa tanjesti spre a vedea mai mult din productiile realizate de coregrafi si companii de dans ale “poporului ales”. Trupa de exceptie este, de aceasta data, Kamea Dance Company, a carei fondator este Tamir Ginz, un coregraf tanar (mai ales daca privesti asta din perspectiva distinctiilor primite si a activitatii profesionale) si extrem de creativ.

Ziua mea de ieri a inceput cu conferinta de presa a celor de la Kamea Dance; mai exact, a inceput cu intrebarea mea de aproape stalker al companiilor de dans din Israel: “Ce faceti, dom’le, de scoateti intotdeauna dansuri despre care vorbeste o lume intreaga?” Tamir Ginz mi-a explicat secretul, care nu e asa de mare secret, de fapt:

“Israelienii fac totul din stomac. Cu intuitia, adica. Ne simtim inspirati de ceea ce traim, de viata noastra, de mediul in care traim. Tehnic, invatam si noi exact ceea ce invata si altii, dar faptul ca trecem bariera tehnicului ne face sa fim altfel decat ceilalti. Dansatorii companiei mele au invatat ca o executie tehnica perfecta e doar un sfert de drum si ca dansul e intregit de emotia pe care pot sa o transmita. Kamea Dance are multi dansatori din alte parti ale lumii, dar au ajuns aici pentru ca au inteles ca tehnica lor perfecta trebuie desavarsita; desavarsirea si-au gasit-o aici, lucrand cu noi, cei care formam o familie si care punem pret pe inima pe care o aduce fiecare in orice coregrafie.”

Programul unui dansator e draconic; se repeta din zori pana seara, uneori sunt si trei antrenamente pe zi, dar mai important mi s-a parut sa aflu ce fac sa-si pastreze creativitatea, mai ales ca o lamurisem anterior: tehnica e importanta, dar nu are o pondere decisiva in crearea unui dans complet.

“Sunt foarte multe lucruri pe care le facem pe langa antrenamente. Eu desenez, dar avemm colegi care picteaza, sculpteaza, calatoresc sau isi cauta inspiratia in desertul de langa oras. E important sa ne tinem mintea in continua activitate si sa incercam tot timpul sa facem ceva nou. De fapt, chiar si daca te gandesti la spectacolele pe care le jucam multi ani la rand, niciodata nu avem cum sa intram intr-o rutina: corpul are miscari unice, nu poti face niciodata o miscare la fel, oricat de clar ai in minte schita pe care construiesti”, au spus dansatorii trupei.

Noi, romanii, abia incepem sa invatam despre dansul contemporan, asa ca nu m-a mirat decizia celor de la Comedy Cluj/Steps Dance Festival (un festival dedicat dansului contemporan, care se intampla vara la Cluj) de a alege Carmina Burana ca fiind primul spectacol adus in Romania al celor de la Kamea Dance Company. E nevoie de carlige, de cat mai multe carlige, pentru a educa publicul si a-l invata cu pasi mici despre uimitoarea experienta a spectacolelor de dans, teatru dans sau teatru coregrafic. Carmina Burana este cel mai clasic spectacol al acestei companii si se apropie destul de tare de ceea ce romanii stiu despre dansul pe scena unui teatru.

Am facut preambulul asta lung din dorinta de a explica un proces de educare pe care acesti oameni, organizatorii festivalului, si-l asuma, invitand in Romania spectacole care nu beneficiaza de aceeasi primire a publicului, spre diferenta de un spectacol de teatru clasic, de exemplu.

Inaintea spectacolului ma simteam privilegiata ca pot sa vad Carmina Burana intr-o alta viziune coregrafica. Prima mea experienta de acest fel a fost data de montarea operei lui Carl Orff la teatrul din Targu Mures de Gigi Caciuleanu si am fost mai mult decat incantata de ceea ce vazusem.

Viziunea lui Tamir Ginz e, desigur, mult altfel. Daca la Gigi Caciuleanu simtisem o mare incarcatura filosofica (timpul care trece, pe care nu-l putem opri, repetitiv, pe de o parte, si guvernat de o forta pe care n-o putem controla, pe de alta parte), Kamea Dance Company a oferit aseara o explozie de bucurie, pe aceeasi coordonata a timpului, dar privita cu mai multa dragoste de lume. De fapt, trupul in toata splendoarea lui a fost cheia acestui spectacol de exceptie. Erotism absolut fara a insista pe goliciune, lumini care mangaiau muschii si oasele dansatorilor, o generozitate absoluta a miscarilor de dans.

Ca a fost minunat, asta se stie deja. A fost un dans foarte tehnic, dar de un lirism aparte: atat de lin incat am stat multe ore dupa finalul spectacolului cu gandul la unitatea vazuta pe scena Teatrului National din Cluj. Am zambit mult, m-am bucurat de fiecare moment si am apreciat toata povestea spusa de Tamir, impreuna cu cei 11 dansatori din Rai.

Puteti urmari Comedy Cluj si blog sau pe Facebook.

Foto: Radu Badoiu | Comedy Cluj 2014

Tweet