Razboaiele altora
Cred ca noi, oamenii, suntem in asa fel construiti incat simtim nevoia de a face aliante. Fie ca e vorba de viata personala sau profesionala, ne aliem intre noi crezand ca asta ne face mai putenici, ca, nu-i asa, unde-s multi, puterea creste.
Nu vreau sa ma leg de aliantele politice sau alea de razboi (care tot politice sunt, pana la urma), aia e o alta mancare de peste si nu face subiectul acestui articol. Dar chiar as vrea sa povestim (ca ma astept sa imi spuneti si parerea voastra) despre razboaiele pe care unii le poatra si altii dau “join” dintr-o oarecare prietenie sau (mai rau) dorinta de a se alia cu cel mai puternic, pentru oarecare beneficii.
Am un prieten drag care mi-a spus la un moment dat ca toti aia care imi fac mie rau, indirect ii fac lui rau. Pentru ca suntem prieteni, pentru ca eu sufar, pentru ca asa e el construit. Acum, problema se pune in felul urmator: daca aia care imi fac mie rau au o oarecare baza? Daca eu n-am fost chiar usa de biserica si am meritat, oarecum, sa mi se intample asta? E adevarat, cand e vorba de prietenii adevarate, tendinta este de a respinge instinctiv toti oamenii care, intr-un fel sau altul, provoaca suferinta prietenului.
Ceea ce ma intriga pe mine e altceva. Exemplu real: doua gagici, prietene, se cearta din varii motive. Apare o a treia gagica, se imprieteneste cu una dinte primele doua si, impreuna, o urasc pe aialalta. Amu, poate gresesc, dar de ce a treia gagica se uraste cu prima? Wtf? N-o cunoaste, nu stie despre ce-i vorba in cearta, nu cunoaste decat unele detalii, de ce ai uri un om pe care nu l-ai vazut in viata ta? Se aplica si la barbati, nu doar la femei, credeti-ma.
De ce purtam razboaiele altora? Adica, daca tot suntem trestii ganditoare, de ce nu suntem in stare sa ne formam propriile opinii pe care sa le sustinem? Daca un prieten de-al meu se cearta cu un om, iar apoi eu il cunosc pe omul ala, n-am dreptul sa ii acord o sansa?
Razboaiele altora sunt purtate de oameni care nu sunt in stare sa isi formeze o parere proprie si iau de bun tot ce zic altii. Sigur, e greu sa stii ca un om drag tie poate avea o relatie oarecum frumoasa cu niste oameni cate ti-au facut rau, dar cred ca maturitatea consta in a accepta ca ai in jurul tau oameni cu opinii diferite de ale tale. Recunosc, am cerut si eu altora sa poarte razboaiele mele, poate nu direct, dar sigur am facut cate o aluzie pe ici-colo. Cateodata am gresit, in alte dati cererea mea a fost facuta strict datorita peniblitatii in care as fi fost pusa daca m-as fi intalnit cu omul cu care purtam razboiul (tacit).
Eu nu vreau sa port razboaiele altora si sper sa gasesc maturitatea aceea care sa ma faca pe mine sa nu mai cer altora sa poarte razboaiele mele.
Tweet
Acest transfer de sentimente e o pornire naturala. Dar e si normala?
Ce ar fi de adaugat e ca functioneaza si pe partea pozitiva(cel putin la mine): daca un prieten de-al meu apreciaza/e prieten bun cu o persoana necunoscuta mie, tind sa simt la fel fata de acel necunoscut. Si ma port ca atare. Asta ma face influentabil??
Dragos, chestia asta e cu doua taisuri. Bineinteles ca, instinctual, avem tendinta de a lua de buna tot ce zic prietenii nostri, ca de aia ni-s prieteni. Doar ca eu cred ca ar fi mai bine sa mai si analizam situatiile inainte de a da cu parul. Sau inainte de a ne oferi prietenia.
ce ai patit,esti depresiva.Prea mult TV si politica strica.Zimbeste ,,La vita e bella,,!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Da’ nu-s deloc depresiva :))) Macar daca m-as uita la tv…
Este vorba despre mentalitatea comuna sau daca vrem sa-i zicem in mod popular, mentalitatea de turma. Sigur, la o scara mai mica.
Un om sau mai multi se aliaza cu alt om sau mai multi pentru a face parte unui grup, e nevoia de a apartine cuiva. Ciudat este ca exprimarea acestei mentalitati este mult mai agresiva si mai puternica cand grupul respectiv este impotriva unui om decat atunci cand este in favoarea unui om.
De exemplu, un grup organizat de hateri a lui X fa vi mai puternic decat un grup organizat de suporteri a lui X.
Asa cred eu cel putin.
Cu cat creste ratiunea cu atata se reduce pasiunea.
Suntem o natiune de oameni sentimentali.
razboaiele celor slabi!
pentru ca cine se aseamana se aduna. si asa cum prietenului tau ii plac sau nu-i plac anumite lucruri e foarte probabil ca si tie sa-ti placa sau sa nu-ti placa aceleasi lucruri. Un fel de ura prin alianta. ;)) nu stiu ce sa zic. mie mi se intampla sa nu-mi placa cineva daca nu cunosc persoana respectiva si daca o prietena sau un prieten imi povesteste chestii nasoale despre ea. insa daca cunosc persoana si vreun prieten imi povesteste despre cineva in termeni urati, nu intotdeauna am si eu aceleasi sentimente.
Treaba e totusi destul de simpla din punctul meu de vedere. Fiecare ar trebui sa fim solitari in razboaiele noastre, actionam ca atare si ne asumam consecintele. Greseste ala care isi atribuie razboiul altcuiva chiar si din prietenie sau sentimente mai puternice cum de altfel e gresit sa ne lasam influentati de parerile altora cand ne grabim sa catalogam o persoana.