Scurtă concluzie despre freelancing în PR

shutterstock_174144710 (Sunt mai puţin pe blog zilele astea, după 15 mai o să se mai echilibreze situaţia; să nu mă uitaţi de tot)

În lista mea de prieteni de pe Facebook sunt foarte mulţi oameni care fac PR. Cei mai mulţi îşi folosesc contul pentru a spune lucruri despre ei, dar sunt câţiva despre care afli cu cine au mai semnat un contract doar uitându-te pe wall-ul lor. Ăştia sunt puţin diferiţi faţă de cei care se identifică până la confundare pentru companiile cu care lucrează.

Dacă pentru cei din urmă am o oarecare înţelegere (în nebunia lor agasantă, măcar sunt oneşti), pe ăştialalţi nu-i înţeleg deloc. În primul rând, pentru că nu ştiu să facă diferenţa între PR şi ambasador de brand. Dacă-ţi susţii clientul în tot ce spui, nu se mai cheama că faci PR. Iar dacă singura ta contribuţie la planul de PR al clientului e arogarea publică a titlului de “şef la comunicare”, apăi te afli într-o mare eroare. Ipocriţii sunt ăia care nici măcar asta nu fac, dar în mesajele lor publice povestesc doar despre “ia uitaţi che chestie tare a făcut cutare şi cutare”, desigur, fără a menţiona ca îi reprezintă (având şi un contract semnat în sensul ăsta).

Am zis şi-o să mai zic: dacă eşti bun, nu e nevoie de imaginea ta publică pentru a endorsa recomanda munca de PR pe care o faci; şi nici nu e nevoie să dai share la toate chestiile postate de ăia pentru care lucrezi. Dacă eşti un PR bun, o să ai grijă de client, nu de tine în raport cu clientul.

Sigur, asta doar dacă eşti bun. Dacă nu, e ok, atunci înţelegem de ce foloseşti pentru clientul tău toate canalele personale de comunicare.

Foto: Hypocrit by Shutterstock (e foto cu licenţă specială, obţinută în urma unui parteneriat cu ei)


5 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *