Serbia de vacanță

Pământul sârbesc se află la distanță de o oră din Timișoara. Cu toate astea, am fost în Serbia o singură dată într-un weekend acu` vreo 10 ani și încă de două ori în excursii de o zi ( o dată la Novi Sad, o dată la Belgrad). Pentru Revelionul ce tocmai a trecut, Serbia mi s-a părut o variantă foarte bună; aveam nevoie de relaxare, nu de drumuri cu avionul sau cu mașina pe timp mai lung de două ore, și aveam nevoie de liniște. Cum Serbia nu e în UE, partea de liniște mi-am asigurat-o anunțând pe toată lumea că nu pot vorbi la telefon (că nu vreau să-mi vând un rinichi la întoarcerea în țară), iar cu relaxarea am nimerit-o la fix, pentru că am avut timp și de citit, și de văzut filme, și de hălăduit prin orașe.

De cazări s-a ocupat prietena cu care am făcut călătoria, de hărți și căutat atracții pe internet m-am ocupat eu. Apropo de hărți, am folosit Here Maps (funcționează doar cu gps, după ce în prealabil a fost descărcată harta țării), de care am fost mai mult decât mulțumită. Singura problemă ar fi că nu găsește locurile după denumiri, ci după adresa exactă, dar asta se poate rezolva cu notarea adreselor locurilor în care intenționați să mergeți.

Novi Sad

Am stat într-un apartament cu vedere la Dunăre, aproape de baza cetății Petrovaradin (acolo unde se ține EXIT Festival). O minunăție de apartament cu un view de vis. Am stat destul de mult înauntru, aveam de recuperat la somn, cărți și filme, dar ne-am și plimbat suficient cât să mă îndrăgostesc de superbitatea asta de oraș.

Ce e de văzut în Novi Sad. Bineînțeles, Petrovaradin Fortress, o cetate mare, foarte bine păstrată, cu o istorie asemănătoare cu a Timișoarei (minus partea în care cetatea Timișoarei nu mai există, în afară de un bastion care doar prin minune a supraviețuit) – avem același salvator, pe Eugeniu de Savoya. Centrul lor arată foarte fain, cu case vechi și străduțe mici și prietenoase, iar sinagoga din Novi Sad e un spectacol. Au foarte multe galerii de artă contemporană, atât în oraș, cât și în cetate, iar arta stradală e foarte prezentă prin graffiti-uri de tot felul (o chestie destul de răspândită în Serbia, după cum urma să aflu).

De mâncat și de băut. Scopul călătoriei a fost unul de relaxare, așa că am purces să aflăm despre cultura craft beer în Serbia, plus aia gastronomică, că oameni suntem. Eat, pray, drink – după cum spunea o bună prietenă la un moment dat – a fost deviza concediului. Cel mai fain restaurant în care am fost, premiul întâi cu toate coronițele din lume: Fish i Zelenish, un restaurant mediteranean unde mâncarea a fost perfectă (am mâncat o supă cremă mediteraneană cu bucăți de pește și niste rolls cu somon și legume), iar locul e intim, primitor, cu ospătari frumoși și pe fază.

Am stat două seri în Novi Sad și am băut bere în două pub-uri faine: Skripa – unde aveau o grămadă de craft beers, puțin mai departe de centru, dar un loc mișto și cu vibe fain, întregit de ospătarii-barmani mereu la dispoziția ta – și Shamrock Bar – unde l-am întâlnit pe Filip, un ospătar care fusese în State cu work and travel și care împărțise apartamentul cu nu mai puțin de 9 români.

Belgrad

La Belgrad am stat într-un apartament situat în zona 3 (zona 1 e supercentral, zona 2 e central și zona 3 e chiar lângă centru), făceam cam 20 de minute pe jos până pe Kneza Mihaila, strada centrală pietonală a orașului.

Ce e de văzut în Belgrad. Cam tot, sinceră să fiu. De la fortăreața orașului până la graffiti-urile de pe ziduri, de la magazinele pline de glam la aglomerările chicioase de magazine cu toate lucrurile din lume de care nu ai nevoie. E o combinație de kitsch cu modern atât de delicioasă încât n-ai cum să nu fii fermecat de oraș.

Cel mai fain e să mergi pe străduțele centrale până ajungi, invariabil, în câte o piață publică, cu clădiri mari și comuniste, monstruos de familiare – că le avem și noi, mai ales în București. Am prins și trecerea dintre ani la Belgrad, în una din piețele centrale ale orașului (în care am ajuns după ce ne-am luat după oameni, că internetul ne trimisese în altă parte). Cu două zile înainte, în Belgrad fuseseră manifestații de stradă, așa că, pentru prima oară în viața mea, am fost percheziționată la intrarea într-o piață la un concert gratuit. Atmosfera a fost incredibilă, cu 30.000 de oameni cântând și dansând non stop, iar artificiile au fost pe opulență și lux, mai bine de 10 minute.

De mâncat și de băut. Belgradul e plin de locuri faine, iar atâtea birturi n-am văzut într-un oraș de când sunt. Fiecare străduță are cel puțin câte un pub/cafenea/restaurant, iar atmosfera din ele te face să înțelegi de ce sârbii sunt atât de buni la rakija (cu derivatele dunja, slivovica sau kajsija), pentru că ei au chiar rakija baruri (în care-mi pare rău că n-am intrat, poate învățam despre niște cocktails cu rachiu).

Cel mai fain loc în care am mâncat e Mikan, unde nu doar mâncarea a fost o nebunie, dar și personalul de acolo a fost unul dintre cei mai amabili întâlniți în toată excursia, iar sârbii stau bine de tot la capitolul ăsta. Am mâncat o mućkalica (un fel de tocăniță cu garne la grătar și legume) imensă și am băut un Chardonnay de m-am gândit toată ziua la el și-mi pare rău că n-am reținut numele cramei.

Beri și alte cele am băut în multe locuri, dar cel mai fain a fost Zaokret, un bar într-o parcare plină cu baruri, cu un ospătar atât de drăguț că m-a făcut să beau trei feluri de bere (eu nefiind băutoare de bere) și să mă simt și mândră de asta. Apropo de bere, sârbii au una craft care se numește Kabinet și care e una dintre cele mai aromate beri băute vreodată. Bună, tare bună.

Prețuri în Serbia

Probabil cea mai ieftină țară în care am fost vreodată, că mă și apuca rușinea când aveam de plătit ceva. Cu tot cu cazare, transport, mese și băute, am cheltuit undeva pe la 1300 de lei de persoană, fără să ne limităm în vreun fel. În baruri am plătit între 1000 și 1700 de dinari pentru două persoane (un leu e cam 25 de dinari), iar la restaurant cea mai mare notă a fost de vreo 3000 de dinari – în restaurant considerat destul de scump, în zona turistică.

Cazările, ambele, 5 nopți, au fost în jur de 700 de lei pentru două persoane; extrem de ieftin, având în vedere că ambele erau în zona centrală, iar gazdele au fost mai mult decât primitoare. Combustibilul a fost 120 de lei, dar am plecat din Timișoara, așa că s-ar putea ca informația asta să nu fie chiar atât de relevantă.

Serbia e o țară de vizitat. Plănuiesc o întoarcere la Novi Sad în curând, mai ales că vom împărți cu el titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021. Dacă mai aveți întrebări despre orice legat de o vacanță acolo, lăsați comentarii sau scrieți-mi pe e-mail (pe care îl găsiți la secțiunea contact).

Tweet