Specta(c)torul
Luci Mircu, co-autor la Marele Ecran (unul dintre cele mai pertinente site-uri in materie de recenzie de filme), a pus la cale un atelier de actorie, impreuna cu actorul Boris Gaza, de la Teatrul German din Timisoara. Acolo, in mica sala studio de pe Augustin Pacha, am mers aseara, impreuna cu alti bloggeri timisoreni, sa vedem exact ce inseamna actoria pentru Boris.
Conceptul gandit de cei doi (Specta(c)torul) poate sa fie o bucurie pentru foarte multi oameni care cunosc scena doar din perspectiva spectatorului, a omului care merge la teatru pentru a se lasa invaluit de povestea transmisa de actori. Atelierul e conceput din bucati de exercitii care sunt menite a arata participantilor cam ce trebuie sa faca actorul pentru a intra cu mintea limpede si concentrata in rolul pregatit pentru scena.
E cam dur sa zic ca nu mi-a placut, pentru ca nu e asa. Mi-a placut in ideea ca aceste exercitii pot fi niste inceputuri pentru o stare de concentrare care poate fi benefica oricarei activitati, insa partea care nu m-a atras a fost aceea in care eu, ca participant si iubitor de teatru deopotriva, am aflat “trucurile” actorilor (sau, ma rog, unul dintre ele), folosite pentru o interpretare cat mai corecta a rolului.
Cand l-am invatat pe Blaga, in liceu, am aflat de liberul arbitru si de cele doua tipuri de cunoastere: ontologica (care functioneaza -oarecum – pe principiul “crede si nu cerceta”) si gnoseologica (cunoasterea stiintifica, bazata pe adevaruri universal recunoscute). De ce pomenesc despre asta? Pentru ca am ales sa fiu adepta primului tip de cunoastere si “sa nu ucid, cu mintea, tainele ce le intalnesc in calea mea”. Poate de aceea am considerat aseara ca nu ma identific cu atelierul facut de Boris cu pasiune si suflet si ca nu vreau sa aflu ce face un actor inainte de a incepe sa-si joace rolul de pe scena.
Dar asta sunt doar eu, mai practica decat altii si functionez pe principiul “eu sunt buna la ceea ce fac si ii las pe altii sa se priceapa mai bine decat mine la ceea ce fac ei”. Insa daca aveti ocazia si auziti de ateliere de felul asta, mergeti, e o experienta inedita si merita doua ore din viata.
PS: Multumesc Richie pentru invitatie.
Tweet
Cu multa placere. Ma bucur ca ai putut veni, ca ai rezistat asaltului nostru “energetic” si ca mi-ai oferit o parere pragmatica de spectator care vrea doar spectacol. Regret doar ca n-ai stat pana la final. Discutiile au fost deosebit de interesante.
Discutiile devenisera interesante dinainte sa plec si as mai veni o data, macar pentru a putea sta de vorba mai mult cu Boris. Sau o sa aleg un spectacol in care joaca :))
Eu l-am vazut doar in Cantareata Cheala. Acum joaca in Shakin Shakespeare si Sunetul Muzicii.
Nu le-as spune chiar “trucuri” actoricesti:)
E vorba de o maniera, o cale de cercetare a actului teatral, de a vedea din alt unghi relatia (altminteri institutionalizata) dintre actori si spectatori. Unii vin si presteaza, iar altii stau si la sfarsit aplauda.
Demersul din atelierul lui Boris e si o mica, foarte mica demonstratie ca actoria e un mestesug. Mestesug pe care (aproape) toti il putem practica (cu o minima pregatire). Si il si practicam zi de zi, chiar daca nu ne dam seama. Vorbesc de rolul/rolurile pe care le jucam in viata cotidiana.
In rest, ma bucur mult ca ai venit si ai asistat, chiar daca n-ai participat si “fizic”. Am inteles ca nu ti s-a potrivit si mi se pare fair asa.
Multumim pentru cuvinte.