Spuse si nespuse despre Tudor Chirila

Planuiesc de ceva vreme sa scriu articolul asta. Spun din start: nu sunt fan Vama, n-am fost niciodata. Nici fan Tudor Chirila nu sunt, ii ascult cu placere piesele, atunci cand ma nimeresc pe langa ele, dar nu le ascult acasa. Singurul album ascultat integral in linistea apartamentului a fost cel mai recent, Vama 2012. Am ascultat o data, mi-a placut, am trecut mai departe.

Omul Tudor Chirila, insa, e un om de poveste. Regizor de lumini, ca specializare, actor si cantaret din pasiune, scriitor de cantece tot din pasiune, e un perfectionist cum rar am mai vazut. E tot timpul in priza, tot timpul gandeste lucruri pentru viitor, tot timpul munceste.

Poate ca o sa se supere pe mine ca o sa povestesc din ceea ce am observat stand langa el in cateva ocazii, departe de ochii presei, cu el foarte relaxat, fara sa-si controleze gesturile si miscarile, ca atunci cand se afla in preajma publicului lui sau a presei. Dar Tudor e atat de uman incat mi-ar parea rau sa nu afle asta mai multa lume, poate ne dezobisnuim din a cere artistilor sa fie foarte veseli atunci cand ies de pe scena si nu vor sa dea mana cu noi fix in acel moment.

L-am cunoscut intre oameni, vorbind cu ei, facand poze, scriind autografe. Imi zambea complice si, atunci cand l-am intrebat cum Dumnezeu reuseste sa stea de vorba cu toti, mi-a spus, senin: “Pai, ma, cum sa nu vorbesc cu ei? Pentru ei cant. Unii ma amuza, altii ma supara, cei mai multi ma bucura. Mi-am asumat si asta, asa e viata de artist.”

L-am reintalnit saptamana trecuta, cand l-am luat de la aeroport. Venise pentru concertul din Toamna Oradeana si, desi avea concert la ora 22 (el ajungand la 18.30 in oras), a acceptat propunerea mea de a aveni la o intalnire la cafea cu bloggerii. Era obosit, cu nervii terci din cauza unor jurnalisti care vazusera in el, cu o zi inainte, un subiect din care puteau scoate tone de stiri aiurea, se pregatea psihic pentru doua concerte unul dupa celalalt si pentru niste filmari, plus o reprezentatie de Biloxi Blues (pe 22 octombrie, la Palatul Copiilor, in Bucuresti).

A venit la conferinta cu zambetul pe buze. A vorbit intr-una (si la Razvan aveti dovada video  in acest sens), cu bucurie, despre tot ceea ce face, despre planuri de viitor. La 45 de minute dupa ce am ajuns acolo, i-am facut semn ca mergem la hotel. Ii placuse conferinta, dar trebuia sa se odihneasca inainte de concert.

Era obosit, sfarsit. L-am lasat la usa hotelului, nu inainte sa il imbratisez si sa-l rog sa incerce sa se relaxeze putin, inainte de concert. “Aaa, nu. O sa ma relaxez pe scena. Pentru asta traiesc, asta e relaxarea mea, acolo imi e bucuria.”

Eram absolut convinsa ca energia proverbiala din concertele Vama va fi data, in concertul de la Oradea, de colegii de trupa, nu de Tudor. M-am inselat extrem de tare, cand a intrat pe scena, Tudor era alt om. Era acel Tudor pe care toata lumea s-a asteptat sa-l vada:  a sarit, a cantat, a mers in public, a fost 110% acolo. Si, vazandu-l asa, respectul meu pentru el si munca lui a crescut si mai tare.

“Hai ma, ca le trec eu si pe astea”, mi-a spus. “Acum e mai greu, dar nu sunt perioade de astea pentru toata lumea? Nu se poate sa fie soare tot timpul.” Apoi a zambit, ca si cum ar fi vrut sa ma linisteasca el pe mine si sa nu-mi mai fac griji:  e un profesionist, ori profesionistii stiu cum sa se monteze, sa faca totul perfect sau aproape de perfect.

Cateodata mi-as dori sa-l vada toata lumea asa cum il vad eu. De cele mai multe ori, insa, ma bucur ca nu e asa. Umanitatea din noi ne face, uneori, sa parem mai putin puternici decat suntem, de fapt.

Organizatori: Casa de Cultura Oradea, cu sprijinul Primariei Municipiului Oradea.

Sponsori: Ciuc, Golden Brau, Siemens, Vandana, Farmacia 3, Organique, Total Clean, Proges, Graf.

Parteneri: Digi 24, Zile si Nopti, Magic FM, Crisana, Jurnal Bihorean, Bihari Naplo, Bihor Online, Erdely Online, Living In, Impero, Zelist Monitor, Window Pub, Dreamstudio, Utopium, The 4thFloor, Standout.

Masina oficiala: Mercedes prin ATP Exodus.

Tweet