Strainii, romanii si filmele de Oscar

Am avut o mare dezamagire acum cateva zile, cand s-au anuntat nominalizatii la premiile Oscar 2013. Chiar ma asteptam ca “Dupa dealuri “, filmul lui Cristian Mungiu, sa se afle printre cele nominalizate la sectiunea de cel mai bun film strain. N-a fost sa fie si nu reuseam sa inteleg cu ce au fost alte filme mai bune decat al lui Mungiu, de au primit nominalizarea mult ravnita.

Apoi mi-am amintit o discutie avuta cu Ruxa in octombrie, in timp ce urmaream calupul de scurtmetraje romanesti de la Comedy Cluj, dupa ce, cu o zi inainte, le vazusem pe cele straine si de care eram foarte incantate. Discutia nu fusese legata de detalii tehnice (calitatea filmarii, a sunetului, muzica aleasa etc), ci de povesti, pur si simplu. In timp ce scurtmetrajele straine abordau subiecte pe care le putea intelege orice natie, ale noastre pareau facute sa fie vazute de noi si ai nostri. Si atat. Subiecte pe care noi le intelegem extrem de bine si care pentru altii sunt absolut neinteligibile, ca subiect. Nu ma refer aici doar la partea cu filmele despre comunism (ca alea sunt intelese de altii mai mult decat ne dam noi seama), ci la subiecte gen “cum sunt vazuti italienii in tara noastra”, atitudine de parinte “eu te-am facut, eu te omor” etc.

“Dupa dealuri” e un film bun. Foarte bun. Arata o alta fata a unei probleme care ne mai macina, din cand in cand, atunci cand barbaria e atat de mare incat ajunge stire. Arata ce inseamna, de fapt, incercarile de exorcizare ale unor preoti care nu cunosc alta viata, desi incearca sa se supuna unor reguli stabilite de societate. Daca nu l-ati vazut, sa va uitati, o sa va puna pe ganduri.

Revenind la Oscaruri, din lista filmelor straine am vazut doar doua: “Amour” si “A Royal Affair“. Ambele superbe, ambele cu subiecte internationale. Si am inteles de ce nu suntem si noi pe lista aia, prin Cristian Mungiu si filmul lui.

Imi pare rau ca nu am cum sa va arat “Gobbel”, scurtmetrajul Ralucai David, care a castigat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj acum doi ani, la Comedy Cluj 2011. E un exemplu minunat de film cu subiect care ar putea fi inteles si gustat cam de orice natie de pe pamantul asta. Drept urmare, a si luat niste premii pe la competiile internationale.

Va las cu trailerul lui “Gobbel” si cu rugamintea de a viziona macar filmele despre care v-am vorbit mai sus, sa vedeti diferentele care ne lasa pe noi acasa si ii duc pe altii in competitii mari. Sigur asta nu se aplica neaparat la festivalurile europene la care ai nostri iau premiu dupa premiu; in acele jurii exista niste oameni care inteleg si cultura romaneasca, pe langa altele.

Tweet