Sustinem si noi un Party Manager?

Cand eram io foarte mica (pe la vreo 20 ani, asa), lucram la o fabrica de marochinarie care avea vreo 300 de angajati. Produsele erau misto, firma lucra cu niste brand-uri tare faine, cum ar fi Zippo, Benetton, Paola del Lungo etc. Era raiul posetelor, portofelelor si curelelor, aveam in fiecare luna alta poseta, alt portofel, alta curea, ca angajatii putea sa-si cumpere produse la preturi foarte foarte mici. Incepusem ca functionar import-export si in prima luna am crezut ca innebunesc cu toate actele alea ce trebuiau facute si pe care ma gandeam ca n-o sa le pricep vreodata in viata mea. Le-am priceput si, in curand, mi-au dat pe mana o intreaga divizie anexata la fabrica mama. Ma trezisem manager peste noapte, cu acelasi salariu de functionar obisnuit, dar era o foarte buna oportunitate sa invat chestii. Am tacut si am muncit, mi-am mai luat de lucru suplimentar (ca, deh, la 20 de ani mai vrei sa mai iesi, sa-ti mai cumperi o haina), la o vreme a crescut si salariul, ce mai, era foarte bine. Castigam undeva aproape de 6 milioane/luna (ceea ce, pe vremea aia, era urias de mult), plus ca aveam si telefon mobil platit de una din firmele cu care lucram suplimentar.

Am muncit acolo vreo 2 ani si jumatate, apoi am decis ca vreau altceva. Nu-mi mai placea sa stau inchisa in birou si singura mea interactiune cu oamenii sa fie atunci cand stateam in vama sa astept sa plece sau sa vina camioane, dupa caz. Am ajuns sa lucrez la un dealer Orange, mai intai in magazin si, dupa ce am demonstrat ca pot mai mult, m-au facut director de vanzari. Asa ca, am vrut sau nu, iar am ajuns intr-un birou, dar colegii mei erau multi si foarte receptivi la glume, deci nu m-am mai simtit chiar incatusata. Plus ca, din cand in cand, mai dadeam o fuga pe la magazinele firmei, sa mai stau de vorba cu clientii si sa nu-mi pierd din ablitatile de vanzator.

Dar altundeva voiam sa ajung. Pe vremea aia, care nu e, totusi, atat de indepartata, trebuia sa demonstrezi multe ca sa ajungi sa conduci o divizie, fie ea de vanzari, de resurse umane, de relatii publice, de ce-o fi. Acum, insa, avem online. In care tre sa demonstrezi la fel de multe, insa lucrul cel mai important pe care trebuie sa il arati este seriozitatea cu care abordezi toate colaborarile pe care le inchei.

De aceea curajul celor de la Tuborg de a isi angaja un Party Manager exclusiv in online, fara interviuri, doar cu niste probe pe care primesc puncte, mi se pare de salutat. Pentru ca da, e un mare act de curaj sa iti lasi petrecerile pe mana unor oameni pe care nu ii cunosti foarte bine, chiar daca acest post e doar pentru 6 luni. Si pentru ca stiu ca in zona noastra sunt tineri capabili si dornici de afirmare, am cerut o lista cu toti cei inscrisi in campanie, din judetul Timis, sa-i sustinem pe-ai nostri :)

In total, sunt 28 de inscrisi, iar eu am zabovit minute bune pe profilul fiecaruia, sa studiez daca si-au indeplinit sarcinile la concurs, daca au incercat sa se promoveze, cu alte cuvinte, daca au luat in serios acest concurs.

No, cel mai serios dintre ei este Mircea Madalin Cernat, care a postat sufieciente poze incat sa vedem cum e el pe la petreceri, a raspuns la intrebar, se vede clar ca s-a agitat putin mai mult decat restul, iar eu am ales sa il sustin, poate-poate vom avea la Tuborg un Party Manager made in Banat. Asa ca,va rog, vizitati-i profilul si dati un like paginii lui de Facebook, sa ajutam copilul sa paseasca cu dreptul in viata :)

Mai multe detalii despre promotie gasiti aici, iar daca vreti sa va inscrieti, mai aveti timp pana pe 10 iulie.

Mno, bine-i sa fii tanar manager in ziua de azi 😀


One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *