Uneori facem lucruri imbecile doar de dragul de a le face

Sau, alfel spus, unele lucruri sunt atat de stupide incat nu le putem ignora; atat de sucite incat ne fac sa radem cel mai pur si sincer ras din lume; lucruri pe care le facem beti, cand ne e rau, cand ne e bine, cand ne e indiferent cum ne e, doar de dragul absurdului.

De la ce m-am luat: articolul asta, despre “Moldova are talent”. Autorul spune, la un moment dat, asa: “Eu urăsc astfel de emisiuni, pentru că umorul mi se pare forţat şi talentele lipsesc cu desăvârşire, dar fraţii de peste Prut m-au făcut să mă răzgândesc. Moldova are Talent a avut prima ediţie în 2013, deci mulţi s-ar putea să nu ştiţi de ea, aşa că m-am gândit să vă arăt şi vouă de ce emisiunea asta e cel mai tare lucru de pe internet. Şi de ce de Revelion am ajuns să ne uităm beţi la dubioşenia asta.” Sigur ca avem multi puritani docti care-si doresc articole scrise doar de Patapievici si citate din Paler si nu pot intelege de ce mama soarelui ai vrea sa te uiti in noaptea de Revelion la asa o chestie lipsita de sens.

Il inteleg pe baiatul ala de-a scris articolul, imi dau seama de ce i s-a parut cea mai tare chestie de pe internet. Il inteleg “pentru ca mai multe motive”. Mai jos, cateva situatii absolut absurde si stupide din care intelegem ca viata e atat de amuzanta pe cat ti-o faci singur.

Vreo 2005, toamna. Zapam pe televizor, ajung la OTV. Dan Diaconescu era inconjurat de niste psihice de astea, mediumi si mai stiu eu ce alte titulaturi dubioase, visate intr-o noapte cu luna plina. Bonus: Leonida Lari, defuncta doamna deputat PRM, model de dunga rosie pe buletin in parlamentul Romaniei. Incremenesc putin cu telecomanda in mana. Se vorbea despre tiriplici, carcaieci, strigoi, moroi si nave care apara pamantul de invazia extraterestra (din cate am inteles, sunt vreo 9 la numar, puse in puncte cheie de acces in stratosfera). Era halucinant, va spun. In cateva minute mi-am sunat toti prietenii sa se uite la OTV, ba chiar unii care stateau mai aproape de mine au fost invitati la o cola cu popcorn. Am stat si m-am tot uitat timp de patru ore la emisiunea aia. Patru. Ore. N-a fost nimic mai amuzant pe lumea asta.

Ale tineretii valuri, candva tot pana prin 2005-2006. Aveam niste prieteni cu care ma intalneam doar cand mergeam in club si cand mai aveam cate un pachet de trimis prin tara, ca amandoi lucrau la o firma de curierat. Povestile noastre? Absolut nimic constructiv sau serios. Aberam despre cum i-ar face Consuelo lui Mutu gratare cu ceafa de porc, cum i-ar sta Andreei Marin la volanul unei Dacii verzi, cum se prinde nutria alba cu coada lata. Funny as hell, de fiecare data.

Ceva mai recent, de anul trecut. Am un…prieten/cunostinta/amic/persoana cu care povestesc o data pe saptamana. Ne-am cunoscut acum ceva vreme si am stat de vorba fix 5 minute. In alea cinci minute am facut schimb de contacte pentru o chestie profesionala, despre care am vorbit imediat dupa intalnirea noastra, iar de atunci vorbim o data pe saptamana despre nimic serios. Cel putin cate o jumatate de ora. Subiectele noastre variaza de la readaptarea povestilor cu care am crescut (pentru era social media), analiza psihologica a unor personaje din filme sau carti (vazute/citite de amandoi), explicarea comportamentului romanului tipic prin prisma istoriei neamului romanesc, retete ardelenesti vs. retete moldovenesti si cum ar arata dezastrul culinar provenit din imbinarea celor doua bucatarii, efectul vitaminei C in organismul celui ce-a turnat in el mancare si bautura cu nemiluita, de sarbatori. ETC. Aberam atat de tare incat dupa ce inchid telefonul simt o durere apriga in falci de la atata ras.

Sa ne relaxam, zic (si tot zic asta de-o vreme). Sa nu mai cautam profunzime in toate actiunile celorlalti, in articolele citite, in viata noastra. Nu tot timpul, adica. E bine sa mai si radem la niste chestii inutile si fara substanta, ne pastreaza proaspeti pentru lucrurile care chiar au nevoie de noi intregi si linistiti la cap.

Unreal Flying Man Sitting on a Speaker by Shutterstock

Tweet