Vineri 13 si sambata 14. Februarie

Azi cica e zi cu ghinion. Bietii Cavaleri Templieri, daca ar stii ei ce-o ajuns ziua arestarii capilor organizatiei… Mno, si dupa aceasta zi de maxim insucces, urmeaza ziua aia la care n-o sa-i dau numele (ca nu vreau sa fiu asaltata de cautari cretine de pe nea’ gugal). Cu alte cuvinte, incepe triada mortii, atat de detestata de partea masculina: 14 februarie-1 martie-8 martie.

Eu una n-am fost niciodata incantata de “sarbatorile” astea, iar apogeul indiferentei totale l-am atins in vremea in care eram mare directoare in imparatia florilor. Apropierea datei de 14 februarie era inceputul unor saptamani de cosmar, in care vanam de tampita preturi pentru florile din depozit. In Olanda se scumpea tot, preturile ajungand de patru sau cinci ori mai mari decat erau in mod normal.

Dar nu asta e subiectul zilei de azi, ci clientii care veneau sa le cumpere “adoratelor” floricele prin care sa-si manifeste netarmuita dragoste.

In zilele astea aglomerate, coboram dintre hartiile mele si imi ajutam colegii sa vanda. Era o nebunie, o fornaiala continua, plin de barbati nedumeriti care cereau asistenta. Intr-una din zilele astea, plimbandu-ma eu printre florile mele, vad un barbat care statea in fata raftului cu cactusi si se uita intrebator in stanga si in dreapta. Iii fac semn unei colege ca-l preiau eu si merg la el.

“Va intereseaza ceva de pe raftul acesta?” “Da”, zice domnul, “sotiei i-am luat flori si tre sa-i iau si soacra-mii ceva”. “Pai, in cazul asta, raftul cu cactusi nu cred ca e cel mai potrivit pentru soacra dvs.”. “A, nu?” zice mirat omul, “dar mie imi plac cactusii”. “Si mie”, zic, “dar am o vaga impresia ca soacra dvs. nu ar aprecia gestul la adevarata lui valoare”. Pana la urma i-am dat o orhidee, ar fi fost pacat sa doarma omul pe prag chiar de ziua indragostitilor.

In aceeasi zi, merg eu la banca sa depun niste bani. Si ma ia in primire directorul de agentie, care imi spune ca ii trebe un buchet pentru nevasta-sa. Noi nu faceam buchete, eram depozit en-gros, dar mai faceam si exceptii cateodata. “Bine”, ii spun, “dar cu ce sa fie buchetul?” “Aaaaa, pai nu stiu, pune si tu ceva acolo, ieftin, ca gestul conteaza”. Mi-o venit sa-i dau un spitz intre picioare. Pana la urma i-am facut un buchet cu lalele, care l-o costat 25 de lei. Probabil ca nevasta a fost incantata, ca in ziua urmatoare parea fericit si mi-a multumit foarte mult.

Un alt client vroia sa-i duca prietenei o floare la ghiveci. Florile pe care le aveam noi erau de la foarte ieftin in jos, doar eram depozit. “Da’…”, zice omul, “io vreau sa-i duc o planta de aia verde, mare, cu multe flori”. “Plantele alea nu fac flori, sunt ornamentale prin frunze”. “Stiu, dar eu vreau si flori”. “Pai, putem sa infigen niste trandafiri in pamantul lor, dar altfel nu se poate”. “E, cum sa nu se poata, stiu eu ca aveti pe undeva ce vreau eu, dar le tineti pentru clientii vostri preferati”. Degeaba am incercat eu sa explic ca putem sa avem toate preferintele din lume, cu natura nu ne-am permis sa ne luam la tranta. Pana la urma a luat niste crizanteme si a plecat.

Deci, doamnelor, nu-i mai somati sa cumpere flori ca altfel n-au parte de sex si de viata linistita. Mai bine bucurati-va de zambetele care vi le adreseaza indiferent de data, de un “te iubesc” spus in toiul verii

Tweet