…sa nu impartasesc valul de ras care ma trece in aceste momente de sarbatoare. Ia cititi aici mail trimis de o draguta de secretara de la o firma care ne face servetele personalizate:

“V-am trimis atasata factura pentru 78000 de bucati, aidica 390 de pachete la 200 buc/pac. Marfa v-o trimite-mi prin curiero. Restul de marfa urmand sa v-o livram cat mai curand posibil si cand se face plata la aceasta factura.

Multumim”

Analiza gramaticala e de prisos…

Se disponibilizeaza oameni, asta stim cu totii. Dar la noi, cand se intampla sa fie criza, e cu tot cu camionul de nesimtire tipic romanesc. Pentru ca romanul e foarte atasat de ideea ca si capra vecinului trebuie sa moara, nu poate face lucrurile elegant si cu bun simt. Ca n-are.

Se da o firma. Care comercializeaza materiale de constructii. E multinationala, cu sediul central in Romania si unicul lor atu (nu, nu sunt preturile practicate, ca alea-s mai mari decat orice misca in constructii la ora actuala) e departamentul logistic foarte bine pus la punct, adica au camioane garla. Le vedem prin toata tara, nu dam nume, incepe cu “Ara” si se termina cu “besque”. No si aceasta firma de mare angajament nu da ocazia angajatilor lor sa termine elegant contractul, poate sa intre in somaj o vreme, pana isi gasesc altceva de lucru.

Studiu de caz. Omul nostru lucreaza gestionar. Sau magazioner. Sau agent, n-are importanta. Vine el la munca intr-o frumoasa dimineata si i se spune sa-si ia vreo 3 zile de liber, ca nu e de lucru si n-are rost sa vina sa stea degeaba. Corect, omul isi ia liber, iar cand se prezinta la munca dupa zilele libere, constata ca a fost pus pe liber din cauza ca a absentat nemotivat timp de trei zile. I se da decizia de incetare, multumim, la revedere. Eh, si de aici treaba se impute pentru firma respectiva, ca omul n-a stat cu mainile in san si le-a adus pe cap pe inspectorii de la inspectia muncii. Care sunt poate printre putinii care mai fac treaba in ziua de azi. Concluzie? Omului i-a fost schimbata decizia de incetare si a fost trimis in somaj, iar prea minunatii angajatori au primit o amenda deloc de dorit in situatii de astea de criza.

Concluzia 2: nu sta sa te plangi, ca romanul, ca ti s-a facut o nedreptate si ia atitudine. S-ar putea ca lucrurile sa mai poata fi indreptate, cat de cat.

A murit Anca Parghel. Sa-i fie tarana usoara.

Mi-a crescut ieri traficul de vreo 10 ori fata de media normala. Si asta pentru ca Iepurasul de plus a considerat ca tutorialul meu e demn de bagat in seama. Multumesc, Iepurasule, dau o bere

Ciudate insa au fost niste reactii la fotografia care a fost pusa sa insoteasca articolul (care mie mi se pare ca insoteste la fix cuvintele):

barbie Says:
December 2nd, 2008 at 11:03 pm

“mie una imi place poza lor si au un bronz frumos..nu le cunosc dar nu cred ca sunt asa cum ziceti voi si CLAR nu au ce cauta pe siteul asta”

Si lista ar putea continua. A se observa, comentatorii sunt de sex feminin. Papuselelor, strict si exact pentru voi a fost scris pamfletul respectiv. Sa nu va mirati de ce dati bani (din creditul ala intins pe 5 ani) pe pilula de a doua zi si pe teste de sarcina. Daca fete alea reprezinta pentru voi model de bun gust in viata asta, eu ma duc sa vomit. “Hai pa, tu, te pup”

Nu intentionam sa bag in seama campania asta electorala, pentru simplul motiv ca nenorocitii astia din politica au ajuns atat de magari si s-au dedat la atatea lucruri ieftine, incat mi-e sila.

Ieri am vazut la Nevasta un post despre votul de duminica, care mi-a placut. Ce nu mi-a placut a fost un comentariu in care ni se spunea ca altii au murit pentru a avea noi drept de vot. Corect, dar cine spune ca trebuie sa imi placa vreunul dintre astia care candideaza la un loc de dormit in parlament? Cei care au murit, au murit si pentru dreptul de a alege. Iar eu aleg sa nu merg la vot. Ia mai lasati-ma cu formularile astea populiste, ca 80% dintre astia care comenteaza despre cei care au murit au stat in casa la caldurica atunci cand a fost revolutia din ‘89.

Insa ce am vazut azi la Zoso, m-a facut sa ma umplu de sila. Adica cum, frate, voteaza-ma, ca-ti dau salamu’ si pestele? In halul asta de lispa de respect au ajuns cretinoizii aia de la psd (nu merita litere mari), alipiti de pc(r)-ul lui felix (din nou fara litere mari), incat vor sa-si asigure voturile cu mancare+un batic? Destul de grav e ca s-ar putea sa-si fi castigat electorat in felul asta, doar se stie cat de fomist e romanul si cum se bucura el cand primeste ceva moca. Doamne fereste sa puna mana sa munceasca, poza aia cu “sinistratii” inundatiilor care stateau la una mica la crasma satului (in timp ce apa le ajungea pana la genunchi) n-o fi facut ocolul internetului degeaba.

Eu nu vreau sa conving pe nimeni sa nu voteze. Fiecare e liber sa faca ce vrea. Poate va convinge Groparu sa mergeti la vot.

LE: DeCe are si el un clip interesant. Poate ca daca nu-i vreti pe pesedisti, ii vreti pe ei. Pfff….

Sunt momente in care chiar imi pare rau ca nu locuiesc in Bucuresti, iar evenimentul pus la cale de Cabral este unul dintre acele momente. Daca ma citeste cineva din Bucuresti si inca nu stie de eveniment, ar fi bine sa mearga. Ca doar unde mai poti sa te simti bine si sa si ajuti in aceeasi masura?

Neuronu si Teo de la Deko se cearta de mama focului. Totul a inceput cand Teo, in zeflemeaua caracteristica, a insinuat ca publicul Romaniei merge la spectacolele Showtime in necunostinta de cauza, asteptandu-se sa vada pe scena trupa DeKo. Acu, parerea mea e ca Teo a incercat sa faca un misto, dar a fost atat de fin incat nu s-a prins nimeni: grandomania de care este acuzat nu e decat o incercare de face haz de necaz. Totusi, ar fi putut sa o spuna mai frumos, mai ales ca trupa Showtime a avut intotdeauna cuvinte frumoase despre DeKo.

Eu i-am cunoscut pe amandoi si pot sa spun ca e adevarat ca nu poti sa ai umor daca nu esti inteligent. Si fiecare isi imbraca forma de umor in functie de personalitate, normal. Dar eu acum stau si ma intreb: oare era necesar tot scandalul asta? Pentru ca in stand-up-ul romanesc se intampla alt lucru despre care ar trebui sa tinem seama, si anume faptul ca HBO a semnat un contract pentru Stand-up Cafe cu unul dintre cei mai imbecili reprezentanti ai comediei de genul asta de la noi din tara. Nici macar nu ma chinui sa pun vreun link, pentru ca omul e atat de slab in ceea ce face incat exista pericolul ca privitorul sa nu mai vrea niciodata sa vada ce e aia stand-up romanesc de calitate. Adica ceea ce face Showtime. Si ceea ce face DeKo. Si in loc sa se certe, liderii trupelor respective ar trebui sa puna de-un spectacol cum n-a mai vazut Romania asta. Dar cand orgoliile se intalnesc…ies scantei mai rau decat din palosul Zmeului cu al lui Fat-Frumos.

Si ca sa inchei: nu mi-a placut atitudinea lui Teo si e bine ca Neuronu a luat atitudine (desi poate putin cam dur), dar eu sunt convinsa ca o discutie intre cei doi vor lamuri lucrurile. Si asta doar pentru ca am vorbit mai devreme despre oameni inteligenti. Nu?

Tocmai vin de la politie, serviciul pasapoarte. De fapt de la mall, ca acolo au astia biroul. Pentru ca maine plec la sarbi pentru cateva zile, a trebuit sa-mi schimb pasaportul expirat.

Acolo, stupoare: un politist amabil imi spune ce am nevoie pentru dosar si imi spune ca daca platesc taxa de urgenta, e gata in 2 ore? Ha? Nu-mi trebe si mie o pila, ceva? Nu. Doar sa merg la CEC si sa platesc taxa de urgenta si gata. Si-am fugit peste drum, la CEC, unde la ghiseul la care trebuia sa astept mai erau doua (2) persoane. Pfff, mi-am zis, toate merg ca unse. Eh, aici s-a complicat treaba. Pentru ca domnul dinaintea mea avea de platit nush cate taxe si doamnei de la ghiseu nu-i ieseau chitantele la numar. si da-i si numara, si lumea venea si coada se ingrosa… La un moment dat, doamna ii da clientului foaia cu taxele si chitantele aferente si ii spune sa numere si el. Stateam deja de 20 de min. Omul, bietul de el, isi cam prindea urechile, asa ca i-am luat foile din mana si m-am apucat eu de verificat. Intr-un minut am descoperit greseala, i-am aratat doamnei si ma asteptam la uralele pe care le vezi in filme cand aterizeaza vreun avion cu probleme. N-am avut parte de ele, asa cum n-am avut parte nici de vreu multumesc din partea cuiva. N-ai cu cine…

Si deci, acum am pasaport. Da, a fost gata in doua ore, asa cum mi s-a spus. Nu-i ciudat?

Nu inteleg ideea noului slogan-logo, pe care au gasit-o cei de la Prima TV. Ce-i cu tampenia asta de “We Love”? Cui se adreseaza? Marii maestri ai marketingului oare nu stiu care e publicul lor targetat? Ca ma indoiesc sincer ca sunt foarte multi vorbitori de limba engleza care urmaresc emisiunile postului: Schimb de mame, Tradati in dragoste si mai stiu eu ce alte penibilitati. Eu inteleg ca aveau nevoie de ceva nou, dar cred sincer ca puteau veni cu ceva mai accesibil populatiei privitoare…parerea mea.

Da, da, si eu sunt femeie, si eu sunt sofer, dar azi am crezut ca pun o bomba tuturor masinilor din Timisoara, conduse de femei. N-au nici o treaba cu prioritatea, cu bunul simt, cu nimic.
De la ce m-am luat? Pai am avut treaba pe la Tribunal azi. Si Tribunalul se afla in cea mai imputita zona a orasului, taman in Piata Unirii, unde sunt 10 de masini pe metru patrat. Dupa ce m-am invartit vreo 20 de minute sa gasesc un loc de parcare, la un moment dat il vad: un loc, liber, singur-singurel se scalda in marea de masini parcate care cum mai anapoda. Dau sa ma indrept spre el cand din fata vad ca apare o masinuta micuta, draguta, condusa de o domnisoara. Imi dau seama ca daca nu dau putin in spate, n-are nici o sansa sa treaca si, ca o draguta ce sunt (dau prioritate, las masinile sa iasa de pe strazi laturalnice, incer sa ma comport civilizat), ma retrag putin sa o las sa treaca. Cand colo, ea vroia sa vina mai aproape DOAR CA SA INTRE CU SPATELE IN LOCUL LIBER!!! Am crezut ca ies la ea cu levierul. A fost pentru prima oara in viata mea cand am simtit ca m-as putea transforma foarte usor in criminal. Am demarat in tromba, injurand cum n-am crezut ca voi fi vreodata in stare sa injur (n-avea nici un rost sa ma apuc sa ma cert cu ea, totusi, sunt o doamna) si am avut noroc sa gasesc alt loc, destul de repede.
Asa ca euforia obtinerii carnetului de conducere s-a transformat rapid in gandul asta: la ce dracu nu mi-am luat io o bicicleta?