Io nu stiu de unde vine moda asta cu “nu va facem factura, ca e prea mica suma”. Ce-i cacatul asta? In lege scrie clar:

“Nu sunt obligate sa emita facturi firmele care realizeaza urmatoarele tipuri de operatiuni:

- transportul persoanelor cu taximetre;

- transportul persoanelor pe baza biletelor de calatorie sau a abonamentelor;

- livrarile de bunuri prin magazinele de comert cu amanuntul si prestarile de servicii catre populatie, consemnate in documente, fara nominalizarea cumparatorului;

- livrarile de bunuri si prestarile de servicii consemnate in documente specifice.

Totusi, obligatia emiterii de facturi pentru operatiunile enumerate anterior intervine in momentul in care beneficiarul solicita factura in mod expres.” (extras de aici)

Nu scrie nicaieri despre o suma minima care poate fi scrisa pe factura. Ba din contra, daca ceri, ca si beneficiar/client, trebuie sa primesti nenorocita de hartie, ca asa-i legea.

In multele mele delegatii prin tara, am fost nevoita de multe ori sa pun bani din buzunarul meu, pentru ca nu primeam factura de la restaurantele la care ma mai opream sa mananc. Placa era aceeasi: “trebuie sa aveti o consumatie de 100 de lei ca sa va emitem factura”. Pai cu dracu’ sa mananc eu, singura, de 100 de lei, ca doar nu gaseam cate un Mariott in fiecare oras prin care treceam. Obosita fiind, intotdeauna imi era lene sa ma cert cu ospatarul/seful de sala/patronul/administratorul.

Azi, un prieten a patit o chestie similara: a vrut sa cumpere un filtru pentru nush ce chestie la un motor, i s-au cerut 30 de lei, a solicitat factura si i s-a spus, senin, ca suma e prea mica pentru factura. Degeaba i-a explicat ca, doamna, imi trebe, ca nu ma pot deconta doar cu bonul fiscal, a fost trimis la plimbare.

No, astia trebe calcati cu garda, zic.

Ieri va spuneam ca am trimis niste sesizari la diverse institutii din Timisoara. Scrisoarea mea catre ei, suna asa:

“Buna ziua,

Va trimit acest e-mail pentru a semnala o problema care persista de mai bine de un an de zile.
Calea Mosnitei este aproape impracticabila din cauza apei care defuleaza din canalul existent in apropiere de Retim, care formeaza o balta imensa si care provoaca o coroziune a drumului.
De asemenea, toata acea apa este un adevarat focar de infectie, deoarece se intinde pe o portiune de 100 de metri patrati, fiind un real pericol pentru toti cei care lucreaza la firmele din apropiere (depozitarea deseurilor Retim se face la aproximativ 50 de m de canalul care defuleaza). Sa nu mai vorbim de faptul ca, existand gropi mari si imposibil de ocolit, toate masinile sunt in pericol de a iesi din aceasta zona, cu o pana, o roata rupta, o baie de ulei sparta etc.
Intr-un oras de talia Timisoare, nu este normal sa vii la munca si sa te temi pentru sanatatea ta, asa cum o fac eu si colegii mei de o vreme incoace. Pentru exemplificare, va atasez un link catre un film in care se vede foarte clar ca problema este una stringenta si nu suporta amanare.

http://www.youtube.com/watch?v=XhoMuxxpPcU

Va multumesc si astept un raspuns.

Cu stima, “

Azi, primesc urmatorul raspuns de la Marius Onetiu, Director Directia Edilitara:

“Buna ziua,

Referitor la problema sesizata de dumneavoastra de pe strada Calea Mosnitei.
In cursul saptamanii trecute s-a executat bransamentul electric la statia de pompare de pe B.dul Industriilor ( langa SC Azur SA), sistemul de canalizare din acea zona fiind astfel pus in functiune. La sfarsitul acestei saptamani, vineri-sambata, se vor executa lucrari de racordare ale canalizarii din cartierul Plopi la acest sistem nou realizat.In acelasi timp va fi refacut si carosabilul in zona afectata. Prin aceste lucrari situatia semnalata de dumneavoastra va fi rezolvata definitiv.
Va multumim pentru intelegere!

Cu stima,
Director Directia Edilitara,
Ing. Marius Onetiu”

Cu alte cuvinte, pana luni nu ar mai trebui sa avem fantana noastra arteziana proprie si personala, iar in maxim o luna, ar trebui sa avem drum practicabil.

S-o vad si pe asta.

Din pacate, sunt unele locuri in Timisoara care arata mai rau decat dupa un bombardament atomic. Culmea, aceste locuri nu sunt in afara orasului, ci in locuri unde exista multe firme, depozite si, mai ales, multi angajati. Care vin la munci cu masinile, ca nu prea ai cu ce sa ajungi pana in cartierul Plopi, in zona industriala. Mai exact, in Calea Mosnitei.

De o bucata de vreme, ma plimb si eu pe acest drum. De fiecare data imi e teama ca o sa rup o roata, o sa sparg ceva pe dedesubtul masinii sau, pur si simplu, o sa fac o banala pana care ma va forta sa ma dau jos din masina taman in balta care se intinde pe o suprafata de 100 de mtri patrati, plina de microbi, bacterii si alte lighioane nevazute.

S-au facut sesizari de catre toate firmele care presteaza activitati in zona. Nimic. Nici o reactie. Indiferenta totala. Macar o injuratura de la autoritati sa fi primit, dar nici pe aia n-au avut chef s-o dea inspre noi.

Problema e grava. Apa defuleaza din canalul care vine dinspre un cartier intreg si se infiltreaza prin deseurile de la Retim, compania de salubrizare, care are depozitul de deseuri la mai putin de 50 de metri de canal. Toata zona asta e o bomba ecologica si nimeni nu face nimic. Am trimis mailuri la primar, viceprimar, DSV, directia de urbanism, apa-canal etc. In continuare, fara raspuns.

Ce ziceti, ma ajutati sa promovez videoclipul asta?

Aseara eram mai mult decat obosita, dar trebuia sa fac un efort sa ma adun si sa ma pregatesc de concertul Phoenix. Nu ii mai vazusem de 5 ani, de la concertul pe care l-au avut pe stadionul Inter, din Sibiu. Nu stiam la ce sa ma astept. Daca era sa ma iau dupa tweeturile pe care le vazusem toata ziua, ar fi fost o pierdere de timp. Daca era sa ma iau dupa ceea ce inseamna Phoenix pentru mine, abia asteptam sa ii aud.

Cand am ajuns, era lume destul de putina. Ora anuntata ca fiind cea de incepere a concertului era 20.00, drept urmare la 19.30 eram acolo. Proasta miscare, deoarece concertul a inceput la 21.00. Au inceput cu o “Ciocarlie” rock, mega misto si apoi au ridicat sala in aer cu “Nunta”. Da, venise multa lume, probabil cei care nu apucasera sa ajunga la Sala Olimpia cu o zi inainte au profitat de o a doua ocazie.

Au cantat de toate: “Mesterul Manole”, “Fata Verde”, “Mica Tiganiada”, “Andrii Popa” si altele pe care acum nu mi le mai amintesc. Desi aveam o durere crancena la genunchi, Tandarica m-a ridicat de pe scaun si m-a adus in fata scenei sa aplaud si sa bat ritmul cu tobele lui. Magnific. Cristi Gramm a fost incredibil de bun aseara, a avut niste solo-uri de chitara cum rar mi-a fost dat sa vad la un concert live. Au fost chemati la bis de doua ori si ultimele doua piese au fost “Timisoara” si “Pasarea Phoenix”. Nu era om in Fratelli care sa nu cante cu ei, sa bata din palme si sa sara. E adevarat, a contat foarte mult ca solistul a fost Bogdan Bradu, pe care vocea il duce extraordinar de bine.

Bineinteles, nu pot sa zic numai de bine, desi o parte din nemultumirile mele sunt discutabile, avand in vedere ca totul s-a petrecut intr-un club, prea mic pentru toate instrumentele de pe scena. Sunetul era destul de neclar, microfoanele se auzeau prost (probabil din cauza ca erau prea multe), iar momentele de microfonie interveneau destul de des. Probabil toate astea erau normale, ei fiind prea aproape unii de ceilalti. Omul de la mixer asudase in cateva ore cat nu asudase tot anul trecut, probabil, ca primea cate un semnal de pe scena o data la 30 de secunde. Totusi, sa nu fim rai, per ansamblu a fost acceptabil si ma bucur ca am putut sa fiu acolo sa-i ascult.

O alta chestie, insa, m-a cam enervat. Concertul a avut trei parti, adica s-a prelungit perioada de spectacol propriu zis cu niste pauze, destul de deranjante pentru ca era luni si cred ca nimeni nu avea chef sa stea la concert pana dupa 12 noaptea. Pana la urma, am suportat pauzele cu brio, pentru ca muzica difuzata de club a fost absolut fabuloasa. Cred ca am convins-o pana si pe @Cristina_TM ca Fratelli e un club misto, in care merita sa iti petreci cate o seara de weekend.

Si va las cu piesa mea de suflet de la Bogdan Bradu. V-am zis ca imi place omu’ asta de nu mai pot?

Sunt fericita. Tot ceea ce s-a intamplat ieri aici a fost peste asteptarile tuturor. Nici nu stiu cu ce sa incep, cred ca trebuia sa fiti acolo ca sa vedeti ce a insemnat aceasta strangere de fonduri. S-au strans 20.000 de lei la licitatie si au fost oameni care au mai donat inca 1.300 de euro. Mie mi se pare incredibil. more…

Sunt fericita. Tot ceea ce s-a intamplat ieri aici a fost peste asteptarile tuturor. Nici nu stiu cu ce sa incep, cred ca trebuia sa fiti acolo ca sa vedeti ce a insemnat aceasta strangere de fonduri. S-au strans 20.000 de lei la licitatie si au fost oameni care au mai donat inca 1.300 de euro. Mie mi se pare incredibil. more…

Suntem pe ultima suta de metri cu evenimentul nostru pentru Daniel. Speram sa fie bine. Speram sa strangem bani. Speram ca invitatii nostri sa se simta bine si sa le aratam cat de mult conteaza sa fim solidari.

Am vorbit cu multa lume in ultimele zile. Cred ca niciodata nu am simtit in jurul meu atata forta cat simt zilele astea. Am fost intrebata daca nu se poate licita online, de catre cei care nu vor putea sa fie langa noi in seara de 27. Acum putem sa spunem da, se poate. Cu ajutorul lui Ovi Sirb, vom avea live streaming. Nu va fi ceva la nivel profesionist, dar va fi ceva facut cu mare drag, ca toata lumea sa poata sa ne urmareasca si sa liciteze pentru Daniel.

Deci, dragilor, va stam la dispozitie la urmatoarele numere de telefon:

0721 907155 - Raul

0745 453245 - Cristina

0742 115489 - Cristina (da, aceeasi)

0749 947872 - Nebuloasa

0742 115716 - Ildiko

Licitatia va incepe undeva in jurul orei 21. Stati cu un ochi pe Twitter si cu altul pe streaming, se va anunta momentul inceperii. Obiectele sunt aici, voi face un update cat de curand posibil.

Deci, ne vedem?

N-o sa prea cititi altceva pe aici zilele astea decat despre Daniel si licitatia pe care o organizam pentru el. Poate ca unii dintre voi se intreaba de ce mergem mai departe daca mogulul Voiculescu a anuntat pe blogul lui ca va face o donatie personala, iar pe blogul lui Reporter Virtual s-a anuntat faptul ca Dan Voiculescu va acoperi suma lipsa.

Din surse mai mult decat sigure am aflat ca suma oferita cu generozitate de patronul Antenelor nu acopera suma necesara pentru transplant. Asta nu inseamna ca acel OM nu merita toata consideratia noastra, pentru ca donatia lui este una consistenta.

Daniel are, in continuare, nevoie de noi toti, sa fim acolo si sa-l sprijinim. Pentru mine el nu mai este un simplu om care se lupta cu boala, a ajuns un simbol pentru toti cei a caror sanatate depinde de un sistem nenorocit, bolnav el insusi de o boala care pare incurabila: indiferenta.

Solidaritatea noastra a facut minuni pentru Daniel si va face in continuare. Haideti sa nu lasam minunile sa se opreasca aici, sa dovedim ca miracolele sunt contagioase, daca ne pasa. Astept e-mail-urile voastre la pentru.viata.tm@gmail.com, sa ne bucuram impreuna de felul in care putem inota impotriva curentului.

Acum doua saptamani am participat la primul TweetMeet adevarat, o chestie profi, cu prezentari si alte cele. Sincer, ma asteptam sa ma plictisesc grav, nu ma regasesc in discutiile profesionale despre online, networking, social media, pitching si altele de genul asta. N-a fost cazul, mi-a placut foarte tare si abia astept editia a 3-a.

Spre sfarsitul intalnirii am aflat de Start-Up Days, un proiect “care s-a nascut din dorinta de a dezvolta mediul online romanesc intr-o noua directie, de a oferi specialistilor din domeniu posibilitatea de a-si testa limitele, a-si pune in practica ideile intr-un interval de timp prestabilit si de a dezvolta impreuna proiecte cu potential de business”

Ok, nu e ca si cand nu s-ar mai fi facut asa ceva, ati putea spune. Doar ca, din cate am vazut pana acum, programele de felul asta erau axate fie pe marketing, fie pe programare, fie pe relatii publice. No, asta e un proiect care le include pe toate. Adica asteapta idei functionale cap-coada. Si mai si ofera toate conditiile pentru un brainstroming adevarat.

Asa ca, sariti cu ideile, faceti-va o echipa si “Let’s do great things. Together“. Pentru ca vin oameni care va pot ghida mai bine decat oricine: Manafu, Bobby Voicu si Radu Ticiu. Da, aici, la Timisoara

Salutare dragilor, in sfarsit m-am adunat dintre toate alea ca sa va pot prezenta evenimentul prin care dorim sa ajutam un om sa-si vada copilul crescand. Adica pe Daniel.

Evenimentul va avea loc in data de 27 februarie 2010, la Hotel Timisoara, in sala Londra, incepand cu ora 19:00. Unii dintre voi stiti unde este, am mai avut acolo un blogmeet de mare succes national, insa acum acea sala va fi decorata si aranjata cochet.

Ne va gati Adi Hadean, meniul complet il gasiti la el pe blog, mergeti sa dati un ochi si sa salivati o tona, ca, Doamne, bine mai arata mancarea aia :D.

De asemenea, il avem si pe Florin Chilian, care a confirmat deja participarea la acest eveniment, suntem tare mandri sa il avem langa noi si ii multumim pentru ca a acceptat sa doneze  cauzei noastre partitura melodiei “Zece”. In deschidere va canta Cristi Saftescu, iar putin mai tarziu ii vom avea pe The Sirb’s (Ovi si Tudor “Revine” Sirb).

Lista de obiecte donate se gaseste aici si este in continuare deschisa pentru cei care doresc sa doneze.

Fiind un eveniment in care scopul principal este sa strangem cat mai multi bani, am hotarat ca va exista o taxa de participare, in valoare de 100 de lei/persoana. Stiu ca sunt unii dintre voi pentru care aceasta suma este un efort; stiu ca sunt unii dintre voi care isi facusera alte planuri, deoarece discutia initiala a fost alta. Insa, avand in vedere ca se ofera un spectacol pe cinste si ca, in principal, putem ajuta un om cu banii astia, poate veti face un si mai mare efort sa veniti.

Pentru rezervari, ar fi cel mai bine sa folositi adresa de mail pentru.viata.tm@gmail.com. De asemenea, intre orele 12:00 - 20:00 puteti sa sunati la nr. de tel. 0721 907 155. Sau puteti lasa un comentariu la acest articol si va vom contacta pentru confirmare.

Multumesc, dragii mei si sper sa ne vedem acolo cat mai multi. Multumesc Cristina pentru tot ajutorul. Multumesc Mile si Ramona pentru ca sunteti atat de implicati in toata povestea asta. Iar pentru Amalia Matei nici nu am cuvinte de multumire. Femeia asta e pur si simplu speciala.

LE: echipa organizatoare s-a gandit ca toata lumea ar trebui sa plateasca intrarea si sa isi confirme rezervarea, deoarece exista si oarecare cheltuieli, nu foarte mari, e drept, dar exista. Iar scopul nostru, dupa cum am zis, este sa strangem cat mai multi bani. Ne cerem scuze celor care au donat deja obiecte si care sunt nevoiti sa isi si plateasca intrarea, dar alta solutie nu am gasit. Daca mai aveti intrebari si nelamuriri, va stau la dispozitie.