N-am nimic! – mic tratat de inconstienta

Ai zice ca de la o varsta incolo incepi sa devii mai responsabil cu propria persoana. Adica no, cand ajungi la varsta la care ii certi pe altii ca nu se duc la doctor, cumva ar trebui sa-ti urmezi propriul sfat si sa nu te mai bazezi pe faptul ca esti tanar si in putere.

Eu n-am avut niciodata probleme foare mari de sanatate, in afara de o operatie de apendicita, niste viroze, raceli, gripe si niste usoare complicatii cu chisturi, care s-au rezolvat cu ceva medicamente. Deci nimic grav. Insa, ce mi-am facut eu mie de-a lungul timpului, numai grija fata de propriul corp nu se cheama. Acum vreo 5-6 ani, de exemplu, doza mea zilnica de cafea era de 8 (opt) licori/zi, la care adaugam cate 2-3 doze de Redbull de 2 ori pe saptamana. Ca lucram 16-18 ore, cateodata aveam si 36 de ore nedormite, asa era job-ul si aproape devenisem o umbra: 48 de kile, alba la fata, cearcane pana in pamant. M-am potolit din baut Redbull cand am cazut din picioare si m-au dus la urgenta si mi-am dat demisia dupa ce s-a intamplat a doua oara sa lesin la munca. Am dus-o asa doi ani si jumatate, nu ca inainte as fi lucrat mai putin, niciodata nu am avut un serviciu de 8 ore de la care sa plec la oa 5 dupa-amiaza.

Micile raceli din iernile geroase nu m-au facut niciodata sa iau medicamente, cu atat mai putin sa merg la doctor. Maxim mergeam in cazul in care mai faceam si febra, asta insemna ca am o infectie pe undeva si in momentul ala o sunam pe prietena mea (care cunoaste tot ce inseamna medic in Timisoara), care ma trimitea ea medicul ei de familie (a devenit si al meu, intre timp) sa-mi rezolve problema rapid, fara sa stau la cozi. Desigur, imi auzeam de fiecare data predica “daca nu ai grija de tine iti jur ca nu-ti mai raspund la telefon, io nu ma mai agit pentru tine daca tie nu-ti pasa”, ziceam ca bine, luam tratament jumatate de perioada dupa care uitam si nu-mi mai pasa. In continare cu tigari, cafele, tras de mine, ca deh, sunt o femeie singura, tre sa ma intretin si nu-mi permit sa stau degeaba.

N-am luat niciodata in calcul faptul ca m-as putea imbolnavi atat de tare incat sa nu fiu in stare sa duc lingura la gura, d-apoi sa mai si muncesc, ca doar eu niciodata n-am nimic si nu ma rapune pe mine boala asa usor. Ei bine, saptamana trecuta am reusit sa prind o viroza atat de puternica incat m-a pus in cur din prima zi. N-am fost in stare nici sa vorbesc la telefon, atat mi-a fost de rau. Desigur, faptul ca in atatia ani n-am avut grija deloc de mine m-a “ajutat” nespus in a lupta contra bolii si acum, aproape o saptamana mai tarziu, inca mai trag cu nenorocita de viroza.

A fost prima data in viata mea cand nu m-am mai simtit invincibila, cand mi-am dat seama ca nu e nimic mai rau pe lume decat sa te simti neajutorat, sa ai nevoie de altii care sa te ajute sa mananci, de exemplu. Ca sanatatea e singurul lucru cu care n-ar trebui sa ne jucam nicicare, ci s-o pretuim ca fiind cel mai de pret bun al nostru.

Daca un singur om decide sa mearga sa-si faca analizele dupa ce a citit aici o experienta, consider ca scopul meu a fost atins. Nu va jucati, mergeti la doctor, s-ar putea sa descoperiti la timp niste chestii pe care le puteti trata din faza incipienta si sa nu ajungeti ca mine, cu un sistem imunitar facut praf si cu o capacitate de insanatosire vizibil diminuata de anii de “invincibilitate”.

Sa fim sanatosi, zic.


25 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *